Ce-au vrut să spună Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu şi Emil Brumaru
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-au-vrut-sa-spuna-andrei-plesu-mircea-cartarescu-si-emil-brumaru/

„Dumneavoastră, când pierdeţi timpul, ce faceţi?“ sau „Când v-aţi îndrăgostit ultima oară?“ sunt câteva întrebări la care nume cunoscute din lumea literară au răspuns cu lejeritate şi cu umor, în volumul de interviuri coordonat de Marius Chivu.

Un articol de Corina Vladov|12 Iulie 2013

„Dumneavoastră, când pierdeţi timpul, ce faceți?“ sau „Când v-ați îndrăgostit ultima oară?“ sunt câteva întrebări la care nume cunoscute din lumea literară au răspuns cu lejeritate și cu umor, în volumul de interviuri coordonat de Marius Chivu.

Volumul „Ce-a vrut să spună autorul“, apărut la Editura Polirom, conține 27 de interviuri pe care Marius Chivu le-a publicat în ultimii ani în publicații culturale ca Dilemateca sau Revista 22. Volumul nu este o simplă colecție de interviuri vechi, pentru că fiecare scriitor intervievat (cu excepția lui Gheorghe Crăciun) a completat un „update“, prin care și-a comentat afirmațiile de altădată.

În plus, ca bonus, fiecare interviu e urmat de unul sau mai multe răspunsuri prilejuite de anchetele Dilematecii. Printre cei intervievați se regăsesc Ștefan Agopian, Dan Coman, Șerban Foarță, Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Nora Iuga, Tia Șerbănescu. Mai jos reproducem câteva fragmente din răspunsurile date de Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu și Emil Brumaru.

Andrei Pleșu: „Umorul este, în cazul meu, o strictă formă de politețe”

„Mă tem că, într-o foarte mare parte, umorul ține de natură, de firea omului. Unii, pur și simplu nu au umor. În măsura în care se poate spune despre mine că am umor, cred că aceasta este o trăsătură a naturii mele. Îmi place să binedispun oamenii și mi se pare esențială pentru dialog și bună conviețuire o anumită formă de bună dispoziție.

Într-o atmosferă de bună dispoziție – nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă – omul este tolerant, și creativ. De aceea cred că umorul este una dintre cele mai prețioase stări lăuntrice pe care poți să le ai. Din păcate, nu reușesc asta tocmai cu cei apropiați. Cînd ies din lume tind să devin morocănos. Fie din epuizare, fie dintr-o insuficiență interioară… Regret asta. E una din înfrângerile vieții mele private.

Altfel, sînt sigur că, dacă umorul ar deveni o virtute obligatorie pentru a deține o funcție publică, lucrurile ar merge mult mai bine în România. Lumea noastră politică are umor doar cînd nu vrea.”

Să știi să-ți pierzi timpul

„Felul modern de a pierde timpul e de a nu avea timp de pierdut. Omul recent e un om ocupat, stăpînit de lăcomia de a valorifica, de un fel de delir al productivității, al livrării continue. Însă ocupațiile noastre obișnuite sînt o uriașă pierdere de timp dacă le raportăm la axele esențiale ale unui destin.

M-am întîlnit de curînd cu un mare călugăr din vechea generație – un om de peste 90 de ani – care mi-a spus două lucruri esențiale: să ai mereu conștiința că timpul e foarte prețios și să încerci să obții o stare de veghe continuă, un fel de a fi treaz, de a suprima momentele în care ești absent din tine însuți. A percepe cu maximă acuitate fiecare detaliu, fiecare moment, fiecare om din preajma ta înseamnă a nu avea blackout-uri.

A nu lăsa nici o secundă să treacă fără chip, a fi integral prezent în fiecare gest pe care îl faci, a nu trăi somnambulic. Nu e vorba să ajungi să la un fel de insomnie nevrotică, ci să absorbi în permanență infinitatea, bogăția enormă a clipei.”

Când pierd timpul…

„Îmi place să stau. Nu-mi iese chiar statul de tip zen, dar îmi iese zăcutul: să mă destind complet, să nu mi se ceară nimic, să las corpul și toate anexele lui în orizontul unei bucurii fără iluzii. Și îmi place să stau de vorbă. Taclaua este o bucurie privată care mă face să mă simt foarte bine.”

Mircea Cărtărescu: „Acum trăiesc ca și când n-aș trăi și scriu ca și cînd n-aș scrie”

„Pentru mine, toate premiile din lume nu fac cît un vers sau un paragraf reușit dintr-o carte. Dar un mare premiu, primit pe merit, în momentul potrivit, poate fi un stimulent extraordinar, o gură de aer care te ajută să mergi mai departe. Insuccesul social și literar prelungit, mai ales cînd e nedrept, înăcrește chiar și firile cele mai pozitive.

Dacă pe mine mă numești «celebru», cum îi vei numi pe Márquez, Rushdie, Coelho, Llosa, Pynchon, Kundera etc. etc., cu care eu nu mă compar nici în vis? Nu mă-mbăt cu apă rece! Faptul că am pînă-n prezent volume traduse în mai multe limbi, între care cîteva la edituri care înseamnă ceva, nu îmi dă dreptul să mă consider «celebru». Știu foarte precis unde mi-e locul.

Cine voi deveni peste încă zece ani mi-e, acum, cu neputință să spun, căci deodată îmi dau seama că nu mai pot fi sigur de absolut nimic: va mai exista literatură peste zece ani? Voi mai fi în viață? Mă va mai interesa să scriu cărți? Nu știu. Ce știu acum e că lumea, așa cum am cunoscut-o de cînd am început să scriu literatură, s-a schimbat complet în ultimii doar 5-6 ani. Pînă acum eram angajat în lume cu toate puterile mele, scriam din tot trupul, credeam din toate baierele inimii, trăiam utopia scrisului mai intens decât utopia lumii.

Acum trăiesc ca și când n-aș trăi și scriu ca și cînd n-aș scrie într-o lume care deodată a căpătat consistența pufului de păpădie. Poate că a fost mereu așa, dar înainte puful era organizat măcar într-un glob ce dădea impresia unui plan, al unui sens, al unei geometrii necesare. Acum un copil a suflat în glob și toate micile parașute s-au risipit aleatoriu în curenții de aer. Trăiesc pe una dintre ele și văd cum toate celelalte se-ndepărtează la întîmplare.”

Emil Brumaru: „Aș putea să citesc, dar, știi, e foarte greu să te oprești din scris!”

„Deși e foarte bine să te oprești cînd vezi că nu mai ești cel care erai odată. Trebuie să renunți, trebuie să-ți spui gata într-o zi! Dar, apoi, ce să fac, ce să mai aștept?! Să scrii e un mod de a trăi și e greu să pui punct. Și apoi, se întîmplă ceva: dacă ai cîteva poezii foarte bune, ele luminează și restul. Pentru că nu poți scrie bine tot timpul. Ar fi monoton. Cum mi-a atras mie atenția cineva de mult că la Eminescu plac și poeziile cele mai slabe.

Am avut o perioadă cînd nici n-am mai citit, iar acum sunt foarte multe cărți bune și nu știi ce să citești mai întîi. Asta e drama celor în vîrstă: înainte n-au putut citi anumite cărți, iar acum au apărut toate deodată. E ca și cum ai primi la același telefon mai multe apeluri în același timp: sună ocupat. Așa și cu cărțile.

Adevăru-i că nu mă prea dau în vînt să scriu despre moarte, fie ea și așa, în general, darmite gîndindu-mă la cea care-mi va fi hărăzită. Am credința că mort nu aș percepe nici parfumul unei prune căzînd, crăpată de propria-i zeamă, fluierînd aerul găurit o secundă de ea, nici palpitul unui fluture părînd că se ia de-a moaca după ultimul vagon al trenului marfar trecut indolent peste barieră […]. N-aș mai despărți culorile de obiecte, jupuindu-le cu tot cu amurg, ca pe o coajă sau o pieliță de fruct etc. E nasol să fii mort!”

Foto:  Radu Sandovici / vertizontal.ro (fotografia cu Andrei Pleşu), Alexandra Băcescu-Davis (fotografia cu Mircea Cărtărescu), Victor Jalbă (fotografia cu Emil Brumaru)

23
/05
/18

Philip Roth, laureat al premiului Pulitzer în anul 1998 şi câştigător a numeroase premii literare, s-a stins din viață, marţi noapte, la vârsta de 85 de ani. Autor a peste 31 de romane, Roth a fost printre marii scriitori care nu au primit niciodată un premiu Nobel pentru literatură.

20
/05
/18

Luni, 21 mai, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la ora 19.00, va avea loc lansarea romanului „Șarpele din Essex”, de Sarah Perry, apărut în colecția Babel, a Editurii Nemira, un roman despre pasiune, prietenie și forța hipnotică a ideilor, bestseller și câștigător a numeroase premii, printre care cartea anului la Waterstones în 2016 și cartea anului la British Book Awards în 2017.

20
/05
/18

Scriitorul libanez Elias Khoury, unul dintre cei mai importanți autori contemporani de limbă arabă, se va afla la București în perioada 30 mai-2 iunie 2018, cu prilejul lansării romanului „Copiii ghetoului. Numele meu este Adam”, apărut de curând în colecția „Biblioteca Polirom”.

18
/05
/18

Cartea „Ion Vinea, un scriitor între lumi și istorii”, de Sanda Cordoș, a fost publicată la Editura Școala Ardeleană, în Cluj-Napoca, în anul 2017.

18
/05
/18

Teatrul Metropolis si Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. vă invită astăzi, 18 mai, de la ora 18.45, la lansarea cărții „Măria Sa Actorul. Exerciții de admirație” de Eugen Comarnescu, ediție alcătuită de Gabriela Tarabega Comarnescu. Evenimentul va avea loc în Sala „Olga Tudorache” a Teatrului Metropolis, din str. Mihai Eminescu nr. 89, București.

16
/05
/18

INTERVIU Corina Oproae este din Ardeal, dar locuiește de douăzeci de ani în Barcelona. Scrie poezie în limba spaniolă. Și va fi pe scena Festivalului Internațional de Poezie de la București. Joi, 17 mai, de la orele 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, pe Calea Victoriei, la numărul 88.

15
/05
/18

Pasionații de literatură sunt așteptați în această seară, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas, unde António Lobo Antunes, cel mai important scriitor portughez contemporan, își va lansa romanul “Pe râurile ce duc...”, recent apărut în traducerea lui Dinu Flămând în colectia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

10
/05
/18

Volumul „GIGI CĂCIULEANU – Omul Dans”, de Ludmila Patlanjoglu, lansat zilele trecute, este o carte-album în trei versiuni - română, franceză, engleză, o călătorie în viaţa unui creator cu un bookpress impresionant.

09
/05
/18

S-au împlinit, anul acesta, 100 de ani de la moartea lui George Coșbuc (născut într-o zi de 20 septembrie), unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, prilej pentru un nou episod al seriei "Curiozități (esențiale)"

07
/05
/18

Volumele de „Povestiri din Kolîma”, traducere din limba rusă și note de Ana-Maria Brezuleanu și Magda Achim, au fost publicate la Editura Polirom în anul 2015.

07
/05
/18

Fundația Corneliu Coposu, Asociatia 21 Decembrie 1989, Seniorii Ligii Studentilor, dar și alți semnatari au înaintat către Parlament și Guvern o solicitare, în semn de omagiu și recunoaștere a meritelor Doinei Cornea, prin care fostei disidente a regimului comunist să îi fie organizate funeralii naționale și măcar o zi de doliu național. Printre cei care au semnat petiția se numără și marii noștri actori Oana Pellea și Victor Rebengiuc.

04
/05
/18

Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea (88 de ani) a murit, în noaptea de joi spre vineri la locuința sa din Cluj Napoca. Născută pe 30 mai 1929, la Braşov, a fost publicist, traducător și profesor. În perioada regimului comunist, Doina Cornea a difuzat numeroase texte şi proteste prin radio "Europa Liberă”, făcând astfel cunoscută opiniei publice internaţionale adevărata situaţie din România.

Page 19 of 96« First...10...1718192021...304050...Last »