Cine a făcut istoria modei la fiecare 100 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/cine-a-facut-istoria-modei-la-fiecare-100-de-ani/

De la şorţurile din yukka şi tunicile romane, la taioarele Chanel şi rochiile vaporoase Yves Saint Laurent, moda rămâne una dintre cele mai frumoase istorii.

Un articol de Adina Scorţescu|19 ianuarie 2016

Volumul „Moda. Istoria completă”, editat de Marnie Fogg, apărut la Editura RAO, conține peste 1000 de imagini, care prezintă fiecare etapă importantă din istoria modei, de la Grecia și Roma antică, până la Romantism, Belle Epoque, Art Deco și moda contemporană de inspirație africană.

Iată evenimentele și persoanele care au punctat această istorie, de-a lungul veacurilor:

cca 600 î.H.

Ceramica de la începuturile Antichității grecești, cu siluete negre, evoluează, înfățișând mai multe reprezentări figurative de chitoane (n. red. – un fel de tunici) lungi și scurte, cu modele geometrice cu dungi.

cca 500 î.H.

În partea de nord a sud-vestului american se confecționează pentru prima dată șorțuri, genți și sandale împletite din yucca.

 400 î.H.

Se construiește Partenonul din Atena; sculpturile și detaliile decorative ilustrează portul antic.

300 î.H.

În cultura Paracas, care a înflorit pe coasta de sud din Peru, artiștii textilelor produc cele mai elaborate broderii din perioada precolumbiană.

200 î.H

Romanii cuceresc cea mai mare parte a lumii cunoscute. Istoricul Polybius menționează această realizare în Istoriile sale.

coperta_3299_big.gif100 î.H.

Odată cu înfrângerea macedonenilor, a Ligii Aheiene și a Cartaginei, Imperiul Roman reușește să anexeze Grecia și Africa, desemnate provincii romane.

Cicero, renumitul om politic, autor și orator, folosea constant metafore și convenții referitoare la costumul roman ca arme retorice puternice.

în jurul anului 0

Augustus, primul împărat al Imperiului Roman, proclamă că doar cei care poartă togă fără mantie au voie să între în Forumul Roman.

100 d.H.

Friza în spirală continuă de pe coloana împăratului Traian, dedicată victoriei sale asupra dacilor, oferă o perspectivă amplă asupra portului militar roman.

În America de Sud-Vest, textilele țesute cu degetul devin mai complexe și mai diverse; stilurile de țesut încep să se diferențieze în funcție de regiune.

200-300

Printre creațiile artistice ale populației Moche din nordul statului Peru se numără textilele cu o țesătură rafinată, piese de ceramică ilustrând persoane distincte și bijuterii.

400

La Tiwanaku, în Bolivia, pietrele sculptate elaborat domină zona de lângă lacul Titicaca. Textile cu reprezentări simbolice similare erau prezente la sute de kilometri distanță.

500

Imperiul Wari, dezvoltat în partea centrală din Peru, are în comun o mare parte din procesul de realizare a textilelor și, poate, credințele religioase dezvoltate în regiunea muntoasă Tiwanaku.

600

În China, începe să fie utilizat războiul de țesut uniform, cu două ițe. Prima iță producea țesătura de fond, iar a doua producea modelul.

Hainele cu decolteu adânc erau purtate adesea de femei. Afară purtau o pălărie cu boruri largi, lăsându-și fața descoperită.

new doc 1_1

Bumbacul, adus din Mexic, se cultivă pe larg în principalele văi ale râurilor din regiunea sudică din sud-vestul Americilor.

700

În China, printre taxele plătite de populație se numără 7,4 milioane de suluri de mătare primite anual. Un sul măsura aprox. 12 m.

800

Tifonul devine o specialitate a populației Haozhou din provincia Anhui, China. Două familii dețineau monopol asupra producției sale și păstrau secretă metoda de realizare.

Împăratul Wenzong emite un decret prin care restricționează lățimea veșmintelor la maximum 40 cm, dar decretul nu are succes.

900 – 1000

În Japonia, se aprobă o lege ce limitează vestimentația feminină de la curte la cinci straturi. Anterior, veșmântul putea avea până la 15 kg.

1100

În America de Sud, populația Chimu dezvoltă un talent impresionant la torsul bumbacului, la țesut și lucrat cu pene. Modelele de pe textile apar și pe pereții din chirpici de la Chan Chan.

1200

La origine un veșmânt purtat sub haina de curte, kosodeul devine acceptabil ca port în sine pentru aristocrații din Heian, Japonia.

1300

În Europa, Edward al II-lea creează Ordinul Mesei Rotunde și astfel ia naștere perioada cavalerilor.

new doc 2_1

Sunt introduse punctele pentru a fixa piesele vestimentare. Firele erau trase prin ochiuri și adesea erau împodobite cu vârfuri metalice ornamentale.

1400

Ducele de Burgundia, Filip cel Bun, introduce moda de a purta negru, după moartea tatălui său.

Încep să fie la modă blănurile închis la culoare, cum ar fi cele de samur, civetă castor și, mai ales, de astrahan.

În 1453, căderea Constantinopolului marchează sfârșitul Imperiului Bizantin și începutul dezvoltării celui Otoman.

1500

În 1498, mai exact, exploratorul Vasco da Gama și armada sa sosesc în India din Portugalia, stabilind astfel prima alternativă maritimă la Drumul mătăsii.

În 1501, Catherine de Aragon ajunge la curtea lui Henric al VII-lea, pentru căsătoria cu prințul Arthur. Anturajul ei introduce crinolina în Anglia.

În 1589, William Lee inventează războiul de țesut. Ciorapii tricotați din mătase sau bumbac devin o modă; designul cunoscut sub numele „ceasuri” decora cele mai bune perechi.

new doc 2_1-2

Isabela a Franței de Rodrigo de Villandrado (cca. 1620) 

1600

Pantalonii croiți erau deosebit de populari în rândul femeilor musulmane, atât la Curte, cât și în viața de zi cu zi.

În India, Shah Jahan începe construirea palatului Taj Mahal, ca memorial pentru a treia sa soție, Mumtaz Mahal.

În Europa, gurele rigide „măturică” lasă loc unui stil mai relaxat, cunoscut sub numele de „guler căzut”, din dantelă moale cu tiv sub formă de scoică.

1700

În 1715, moare Ludovic al XIV-lea. Sub regența fiului său, Filip de Orleans, Curtea se mută înapoi la Paris.

Ca amantă oficială a lui Dudovic al XV-lea, Madame de Pompadour își insinuează influența flamboaiant decorativă în costumele și cultura de la Curte.

În 1770, Rose Bertin își deschide buticul în Rue du Faubourg Saint-Honoré, atrăgându-și patronajul caselor regale europene. Patru ani mai târziu, este numită „modiste” (croitoreasă) a Mariei Antoaneta.

1800

În Scoția, pentru prima dată, modelele tartan sunt înregistrate și legate de numele clanului.

Începe să apară o varietate de gulere mai complexe. Procesul de scrobire și pliere devine parte din ritualul de zi cu zi.

Turbanele devin populare, după expediția franceză în Egipt (1798), iar bonetele simple înlocuiesc pălăriile pictate din anii 1700.

1900

Epoca victoriană se apropie de sfârșit. Moda pentru femei intră într-o fază nouă, punându-se accentul pe confort și caracter practic.

În 1912, sufragetele sparg ferestrele magazinelor principale din West End din Londra, în încercarea de a atrage atenția asupra luptei lor pentru obținerea dreptului de vot.

Coco-Chanel-2

Coco Chanel (1883 – 1971)

În 1919, Coco Chanel își înființează propria casă de couture la rue Cambon nr. 31, în Paris.

În 1924, mătasea artificială, cunoscută în Europa ca vîscoză, este comercializată ca alternativa creată de om la mătase.

În 1925, cântăreața și actrița franceză Josephine Baker devine recunoscută pentru dansul ei „exotic”, purtând o fustă făcută din banane.

În 1935 este produs pentru prima dată nailonul.

În 1941, în timpul Primului Război Mondial, sistemul de raționalizare, care include și hainele, este implementat în Marea Britanie.

În 1946, Christian Dior pune bazele casei sale de modă în Paris și prezintă prima colecția, în anul următor.

În 1949 ia naștere premiul Oscar pentru cel mai bun design de costum.

În 1952, Lacoste începe să-și exporte cămășile polo în Statele Unite. Hubert de Givenchy își deschide casa de couture din Paris.

În 1960, filmul La Dolce Vita al lui Federico Fellini distribuie stilul italian unui public internațional.

În 1961, Marilyn Monroe poartă blue jeanși în filmul „The Misfits” (scenariul – Arthur Miller).

În 1970, Issey Miyake expune pentru prima dată la Paris.

În 1983, casa de modă Chanel se transformă sub directoratul artistic al lui Karl Lagerfeld.

În 1990, Dolce & Gabbana introduce o linie de ținute bărbătești.

În 1997, Versace e asasinat la Miami.



16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.