Concluzii la final de Theaterstock Bacău 2015
https://www.ziarulmetropolis.ro/concluzii-la-final-de-theaterstock-bacau-2015/

Prima ediţie a evenimentului cultural Theaterstock Bacău, desfăşurată între 1 şi 16 august, şi-a închis porţile lăsând în urmă frânturi de muzică bună, amintirea unor spectacole bune, unele chiar foarte bune, dar şi a micilor probleme cu care s-au confruntat organizatorii şi participanţii.

Un articol de Georgiana Ene|25 august 2015

Theaterstock în cifre:

Gândit ca festival internațional, prima ediție a reunit: 138 de spectacole, aproximativ 200 de voluntari, 15 țări, 1600 de artiști,  23 de spații de joc, 16 zile de manifestări culturale diferite: teatru de repertoriu, teatru de bar, teatru alternativ, teatru-dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert.

La finalul ediției, organizatorii pot răspunde întrebărilor publicului, și nu numai, legate de acest festival: “de ce Bacău?”, “de ce atât de multe spectacole?”, “de ce așa de anvergură festivalul?”, “de unde atât de mulți bani?”, “de ce diferențe mari între teatrul de stat și cel independent?” și “ce își doresc pentru următoarea ediție?”.

Bacău este un oraș care la ultimul recensământ declara aproape 200.000 mii de locuitori, plus cei aproape 50.000 de români plecați peste granițe, care în luna august revin pe meleagurile natale. Bacău este un oraș industrial, cu putere economică destul de scăzută, dar care își dorește să fie recunoscut cultural și să devină un Woodstock românesc, dacă ne gândim că în trecut a livrat unii dintre cei mai buni cronicari, cu tradiții culturale și continuă să surprindă prin actorii sau regizorii pe care îi ajută să se descopere și să-și formeze un stil.

Judecând după această primă ediție, evenimentul s-a dovedit a fi o copie, în variantă moldovenească, a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. De ce acest festival în Bacău? Sunt locuitorii orașului însetați de cultură? Sau chiar s-a vrut un festival care să concureze cu FITS? Au până și un sponsor comun, băcăuan, renumit pe piața din România prin calitatea produselor și prin lanțul de distribuție.

Gândit ca un festival al artelor spectacolului, acesta a reușit să ofere spectacole pentru toate gusturile, în diferite secțiuni: fie că vorbim de Teatru Radiofonic, Street Art Performance, Independent, Independent / Theaters in Motion, RythmiCityfie, Povestea Noastră sau Focus (regizor: Alexander Hausvater și teatru, “Teatrul Bulandra”) acesta nu a fost scutit de nemulțumiri sau de scandal.

Dar cum a fost văzut festivalul din afară, de cei care nu au fost în niciun fel implicați?

Sorin Leoveanu_ O furtuna_Silviu Purcarete

Sorin Leoveanu în „O furtună”, de Silviu Purcărete

 

Care au fost punctele forte ale acestuia?

– Diversitatea spectacolelor: de la teatru clasic la teatru independent, românesc sau străin, până la dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert. Toate acestea au fost primite de localnici cu multă căldură.

– Interesul ridicat pentru cultură al multor comunități din alte zone ale Moldovei: Iași, Neamț, Vaslui sau Brăila.

– Calitatea producțiilor: fie că vorbim de teatrul insituționalizat, fie de cel independent, în cele 16 zile de festival organizatorii au reușit să aducă pe scenele din Bacău nume mari, de mare impact și de profesionalism recunoscut național și internațional.

– Implicarea tinerilor în proiect

– Atragerea sponsorilor – aceștia au cumpărat practic unul sau mai multe spectacole și le-au oferit publicului iubitor de artă.

Puncte slabe ale festivalului:

– Calitatea unor producții a fost vizibil afectată de condițiile tehnice puse la dispoziție de către organizatori: sală prea mare pentru anumite spectacole. Folosirea necorespunzătoare a luminilor și a sunetului, aceste lucruri ducând la pierderea intimității și a magiei spectacolului

– Discriminarea teatrului independent: actorii nu au beneficiat de aceleași condiții de cazare și diurnă ca cei din teatrul instituționalizat.

– Promovare foarte slabă a spectacolelor, aproape inexistentă. Nu s-au folosit canale de comunicare specifice, toată comunicarea facându-se pe o rețea de socializare. Din aceste motive, unele spectacole independente au fost nevoite să joace cu foarte puțini spectatori.

– Suplimentarea numărului de locuri prin vânzarea mai multor bilete, astfel anumite producții având de suferit, schimbându-le practic spațiul de joc și pierzând practic magia și intimitatea de care trebuia să se bucure publicul.

În pofida tuturor problemelor tehnice sau organizatorice, Theaterstock i-a primit pe toți cei care și-au dorit să vină și să fie în festival. Aproape mai toate Teatrele Naționale (mai puțin Tg. Mureș și Sibiu), Teatrele de Stat – remarcabilă prezența celor din Constanța și Tulcea, până la valoroșii indpendenți prezenți pe scenele festivalului: Unteatru, Godot Cafe-Teatru, Teatrul Act – oferind adevărate microstagiuni – au fost prezenți alături de Teatrul Bulandra, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Evreiesc de Stat, Tony Bulandra din Târgoviște sau Teatrul Regina Maria din Oradea.

Sorin Leoveanu_Anca Hanu_Mein Kampf

Sorin Leoveanu și Anca Hanu în spectacolul „Mein Kampf”

Alături de interpreți mari din teatrul românesc, și nu numai: Maia Morgenstern, Șerban Pavlu, Doru Ana, Ion Caramitru, Constantin Cojocaru, Sorin Leoveanu sau Vlad Zamfirescu au excelat tinerii independenți: Florina Gleznea, Cristi Naum, Dan Rădulescu, Gabriela Ciolacu, Liviu Pinitileasa, Sânziana Tarța, Richard Balint, Eliza Noemi Judeu, Lari Giorgescu, Dan Cojocaru sau Anca Hanu.

De asemenea, regizorilor cunoscuți, național și internațional, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Ducu Darie, Cristi Juncu, Dorina Chiriac, Bocsárdi László sau Mihai Măniuțiu li s-au alăturat în forță și cu spectacole foarte bune care le definesc stilul, talentații: Andrei și Andreea Grosu, Alexandru Mâzgăreanu, Eugen Gyemant, Aurel Palade, Marcel Țop, Mariana Cămărășan sau Horia Suru.

Festivalul nu s-ar fi făcut fără implicarea noului manager, actrița Anca Sigartău, susținerea autorităților, a Primăriei și a Consiliului Local și fără implicarea unor oameni de excepție: PR-ul Teatrului George Bacovia, Laura Huiban sau Doru Mareș, critic de teatru, câștigătorul Premiului UNITER pentru critică teatrală în 2015.

Odată cu încheierea primei ediții a festivalului a început cea de-a doua ediție, în care cei implicați doresc repoziționarea instituţiei pe harta teatrală a țării.

FOTO: Maria Ștefănescu

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

31
/01
/20

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.

28
/01
/20

Îndeobște, afacerile premiilor literare din România sunt banale și jalnice reglări de conturi între găști, se desfășoară între oameni care ar intra toți într-o debara sau într-o cabină telefonică. Certuri mari, mize mici.

15
/11
/19

În ziua când am răspuns invitației onorante de a mă implica în bunul mers al festivalului arădean, ca director artistic, timp de aproape un deceniu, între 2002 și 2010, mi-am amintit de căldura cuvintelor regretatului meu frate, Victor Parhon, aflat în această ipostază până în anul trecerii sale în eternitate, cu privire la carsimaticul public de aici, la emoția sa neînchipuit de puternică, la trăirile  unor adevărați și fideli prieteni ai scenei și ai valorilor pe care aceasta le cultivă.

27
/09
/19

OPINIE Rezultatele celui mai recent concurs de proiecte de film organizat de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) au declanșat scandal. Se întâmplă aproape mereu. Motivul principal: finanțarea primită de unii regizori controversați și ocolirea unor regizori importanți. Însă de ce se ajunge aici? Și ce se poate face pe viitor?

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

23
/06
/19

OPINIE Proaspăt intrat și în cinematografele de la noi, un nou film șochează o parte a spectatorilor, care îl califică drept „scârbos” sau „odios”: „Mănușa de Aur”, cu care Fatih Akin a agitat puternic apele și la premiera mondială din competiția de la Berlin. Când am devenit atât de sensibili?

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

20
/03
/19

OPINIE Pentru al doilea an consecutiv, trofeul Gopo pentru cel mai bun film ajunge la un lungmetraj care s-a remarcat în special prin succes la public, și mai puțin prin prezențe în festivaluri sau elogiile criticii. În acest caz, „Moromeții 2”, de Stere Gulea. Este reconfirmarea unei schimbări în receptarea filmului românesc.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

28
/12
/18

OPINIE Scris și regizat de Alfonso Cuarón, „Roma”va rămâne foarte probabil în istorie ca filmul despre care s-a discutat și s-a scris cel mai mult în 2018. Și asta chiar înainte de premiera mondială la Festivalul de la Veneția, unde a obținut, fără rezerve, Leul de Aur.

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.