Concluzii la final de Theaterstock Bacău 2015
https://www.ziarulmetropolis.ro/concluzii-la-final-de-theaterstock-bacau-2015/

Prima ediţie a evenimentului cultural Theaterstock Bacău, desfăşurată între 1 şi 16 august, şi-a închis porţile lăsând în urmă frânturi de muzică bună, amintirea unor spectacole bune, unele chiar foarte bune, dar şi a micilor probleme cu care s-au confruntat organizatorii şi participanţii.

Un articol de Georgiana Ene|25 august 2015

Theaterstock în cifre:

Gândit ca festival internațional, prima ediție a reunit: 138 de spectacole, aproximativ 200 de voluntari, 15 țări, 1600 de artiști,  23 de spații de joc, 16 zile de manifestări culturale diferite: teatru de repertoriu, teatru de bar, teatru alternativ, teatru-dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert.

La finalul ediției, organizatorii pot răspunde întrebărilor publicului, și nu numai, legate de acest festival: “de ce Bacău?”, “de ce atât de multe spectacole?”, “de ce așa de anvergură festivalul?”, “de unde atât de mulți bani?”, “de ce diferențe mari între teatrul de stat și cel independent?” și “ce își doresc pentru următoarea ediție?”.

Bacău este un oraș care la ultimul recensământ declara aproape 200.000 mii de locuitori, plus cei aproape 50.000 de români plecați peste granițe, care în luna august revin pe meleagurile natale. Bacău este un oraș industrial, cu putere economică destul de scăzută, dar care își dorește să fie recunoscut cultural și să devină un Woodstock românesc, dacă ne gândim că în trecut a livrat unii dintre cei mai buni cronicari, cu tradiții culturale și continuă să surprindă prin actorii sau regizorii pe care îi ajută să se descopere și să-și formeze un stil.

Judecând după această primă ediție, evenimentul s-a dovedit a fi o copie, în variantă moldovenească, a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. De ce acest festival în Bacău? Sunt locuitorii orașului însetați de cultură? Sau chiar s-a vrut un festival care să concureze cu FITS? Au până și un sponsor comun, băcăuan, renumit pe piața din România prin calitatea produselor și prin lanțul de distribuție.

Gândit ca un festival al artelor spectacolului, acesta a reușit să ofere spectacole pentru toate gusturile, în diferite secțiuni: fie că vorbim de Teatru Radiofonic, Street Art Performance, Independent, Independent / Theaters in Motion, RythmiCityfie, Povestea Noastră sau Focus (regizor: Alexander Hausvater și teatru, “Teatrul Bulandra”) acesta nu a fost scutit de nemulțumiri sau de scandal.

Dar cum a fost văzut festivalul din afară, de cei care nu au fost în niciun fel implicați?

Sorin Leoveanu_ O furtuna_Silviu Purcarete

Sorin Leoveanu în „O furtună”, de Silviu Purcărete

 

Care au fost punctele forte ale acestuia?

– Diversitatea spectacolelor: de la teatru clasic la teatru independent, românesc sau străin, până la dans, performance-uri, musical-uri, spectacole stradale, spectacole de pantomimă sau spectacole-concert. Toate acestea au fost primite de localnici cu multă căldură.

– Interesul ridicat pentru cultură al multor comunități din alte zone ale Moldovei: Iași, Neamț, Vaslui sau Brăila.

– Calitatea producțiilor: fie că vorbim de teatrul insituționalizat, fie de cel independent, în cele 16 zile de festival organizatorii au reușit să aducă pe scenele din Bacău nume mari, de mare impact și de profesionalism recunoscut național și internațional.

– Implicarea tinerilor în proiect

– Atragerea sponsorilor – aceștia au cumpărat practic unul sau mai multe spectacole și le-au oferit publicului iubitor de artă.

Puncte slabe ale festivalului:

– Calitatea unor producții a fost vizibil afectată de condițiile tehnice puse la dispoziție de către organizatori: sală prea mare pentru anumite spectacole. Folosirea necorespunzătoare a luminilor și a sunetului, aceste lucruri ducând la pierderea intimității și a magiei spectacolului

– Discriminarea teatrului independent: actorii nu au beneficiat de aceleași condiții de cazare și diurnă ca cei din teatrul instituționalizat.

– Promovare foarte slabă a spectacolelor, aproape inexistentă. Nu s-au folosit canale de comunicare specifice, toată comunicarea facându-se pe o rețea de socializare. Din aceste motive, unele spectacole independente au fost nevoite să joace cu foarte puțini spectatori.

– Suplimentarea numărului de locuri prin vânzarea mai multor bilete, astfel anumite producții având de suferit, schimbându-le practic spațiul de joc și pierzând practic magia și intimitatea de care trebuia să se bucure publicul.

În pofida tuturor problemelor tehnice sau organizatorice, Theaterstock i-a primit pe toți cei care și-au dorit să vină și să fie în festival. Aproape mai toate Teatrele Naționale (mai puțin Tg. Mureș și Sibiu), Teatrele de Stat – remarcabilă prezența celor din Constanța și Tulcea, până la valoroșii indpendenți prezenți pe scenele festivalului: Unteatru, Godot Cafe-Teatru, Teatrul Act – oferind adevărate microstagiuni – au fost prezenți alături de Teatrul Bulandra, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Evreiesc de Stat, Tony Bulandra din Târgoviște sau Teatrul Regina Maria din Oradea.

Sorin Leoveanu_Anca Hanu_Mein Kampf

Sorin Leoveanu și Anca Hanu în spectacolul „Mein Kampf”

Alături de interpreți mari din teatrul românesc, și nu numai: Maia Morgenstern, Șerban Pavlu, Doru Ana, Ion Caramitru, Constantin Cojocaru, Sorin Leoveanu sau Vlad Zamfirescu au excelat tinerii independenți: Florina Gleznea, Cristi Naum, Dan Rădulescu, Gabriela Ciolacu, Liviu Pinitileasa, Sânziana Tarța, Richard Balint, Eliza Noemi Judeu, Lari Giorgescu, Dan Cojocaru sau Anca Hanu.

De asemenea, regizorilor cunoscuți, național și internațional, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Ducu Darie, Cristi Juncu, Dorina Chiriac, Bocsárdi László sau Mihai Măniuțiu li s-au alăturat în forță și cu spectacole foarte bune care le definesc stilul, talentații: Andrei și Andreea Grosu, Alexandru Mâzgăreanu, Eugen Gyemant, Aurel Palade, Marcel Țop, Mariana Cămărășan sau Horia Suru.

Festivalul nu s-ar fi făcut fără implicarea noului manager, actrița Anca Sigartău, susținerea autorităților, a Primăriei și a Consiliului Local și fără implicarea unor oameni de excepție: PR-ul Teatrului George Bacovia, Laura Huiban sau Doru Mareș, critic de teatru, câștigătorul Premiului UNITER pentru critică teatrală în 2015.

Odată cu încheierea primei ediții a festivalului a început cea de-a doua ediție, în care cei implicați doresc repoziționarea instituţiei pe harta teatrală a țării.

FOTO: Maria Ștefănescu

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

08
/08
/18

Unele străzi mor, dacă oamenii care le-au iubit nu mai păşesc pe acolo. Ieri am văzut din maşină bulevardul pe care se află APACA, aproape de Piaţa Leul. Dincolo de clădirea pomenită mai sus se afla UMEB, unde lucra tatăl meu.

08
/08
/18

Zilele trecute, scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu a trecut pe la o vulcanizare, de mai multe ori - cum veți putea citi în povestirea ce urmează -, fapt ce a dat naștere unei "relatări", o povestire (cinematografică) deprimantă & plină de humor, așa cum este și țara în care continuăm să conviețuim...

25
/07
/18

Apărută în 1951, revista franceză „Cahiers du cinéma” este și în prezent cea mai celebră publicație dedicată filmului din lume. Chiar dacă pare să-şi mai fi pierdut din influența de altădată, rămâne o minunată revistă-reper, care merită mereu (re)descoperită.

26
/06
/18

Grăbesc pasul ca să nu întârzii foarte mult. Când ajung însă în holul Institutului Cultural Român, evenimentul pare departe de a începe: lumea încă își face fotografii cu Margareta Pâslaru, care atrage toată atenția, și cu sărbătoritul zilei, regizorul Ioan Cărmăzan, „personaj al culturii române”, cum avea să îl numească cineva.