„Doctoră” sau „doctoriță”? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/doctora-sau-doctorita-cum-e-corect/

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

Un articol de Monica Andronescu|23 ianuarie 2020

Înaintăm, așadar, spre un spital, fără nicio tragere de inimă. Mergem pentru că trebuie. Avem o programare, dar asta nu e o garanție că se va respecta ora. Acolo totul e imprevizibil, un pacient poate sta în cabinet mai mult decât altul.

După un drum într-un autobuz plin-ochi, în care pasagerii care nu ascultă muzică în căști clevetesc tare, să le știe toată lumea nemulțumirile, ai de mers pe jos o porțiune. Moloz, lopeți, borduri nemontate, mașini parcate unde nu trebuie. Știți peisajul, nu e nevoie să insistăm. Din când în când, câte un lucrător privește sedus la o domnișoară coborâtă din revistele de modă și fluieră admirativ. „Ai văzut-o, bă, p-aia? Belea dă belea!” Sau: „Te-aș loa acasă, să mor io!”

Însă ce e frumos ne place tuturor sau multora dintre noi, așa că nu putem decât să zâmbim și să ne vedem de treburile noastre. Mai e puțin și ajungem, încă un fel de părculeț de traversat și gata. Intrăm în spital, trecem pe lângă un chioșc cu „de toate” – la prețuri mai mari, că, de, e „la botul calului”, pentru bolnavi – și pătrundem pe un culoar întunecos și rece. La capătul lui, „luminița” pâlpâie, se întrevăd oameni și se aud șușoteli. Ba chiar cuvinte întregi și exprimări inteligibile de la pacienții scoși din pepeni sau doar dezamăgiți: „Doctora nu mai stă mult azi. Nu ne poate vedea pe toți. A spus asistenta”, zice o doamnă nici tânără, nici în vârstă. „Mai e o doctoră”, răspunde un domn dornic să fie de ajutor, „dar vine numai de două ori pe săptămână aici”.

Pentru majoritatea celor care folosesc cuvântul, „doctoră” este sinonim cu „doctoriță”, fără îndoială. Numai că „doctoră” nu există în limba română, care are substantivul feminin „doctoriță”, echivalentul masculinului „doctor”. Rezultat simplu din alipirea unui sufix feminin, „-iță”, la varianta masculină, „doctoriță” funcționează în limbă perfect legal și moral, dacă ne e permisă gluma. Gramatical, se încadrează în modelul derivatelor din substantivul masculin plus sufix de feminin: „școlar-școlăriță”, „ospătar-ospătăriță”, „hangiu-hangiță” etc.

În fine, în ciuda comentariilor de pe hol, noi așteptăm, totuși, ca doctorița la care avem programare să ne primească, așa cum am stabilit telefonic, pentru o consultație.

Concluzie:

Este corectă varianta „doctoriță”. „Doctoră”, varianta incorectă, se datorează probabil și preluării, când nu e cazul, a celuilalt model frecvent la noi: „avocat-avocată”, „inginer-ingineră”.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.