„È stata la mano di Dio”. „Amarcord”-ul lui Sorrentino
https://www.ziarulmetropolis.ro/e-stata-la-mano-di-dio-amarcord-ul-lui-sorrentino/

De ce să mint? Mi-a plăcut şi mie foarte mult „La grande bellezza” la vremea apariţiei sale. Ba chiar obişnuiam apoi să revăd din când în când pe YouTube lunga scenă a petrecerii. Mi se păruse un film seducător.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 ianuarie 2022

Mi se păruse un film seducător. Nu ştiu însă cum l-aş percepe acum, mai ales că am în minte tot ce a făcut Paolo Sorrentino de atunci (cu excepţia seriei „The Young Pope”), iar cu fiecare nou film vraja s-a destrămat tot mai mult.

A fost momentul când cineastul italian a câştigat o sumedenie de premii, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun film străin, şi a devenit astfel celebru în toată lumea şi în afara cercurilor de cinefili care îi văzuseră filmele anterioare (cu ale lor personaje excentrice şi cu al lor formalism ermetic).

Le port o amintire plăcută primelor patru titluri ale sale în italiană („L’uomo in più”, „Le conseguenze dell’amore”, „L’amico di famiglia” şi „Il divo”), dar nu şi primului său lungmetraj în limba engleză, acel „This Must Be the Place” cu Sean Penn în rolul unui fost star rock.

Şi pentru că „La grande bellezza” a fost receptat ca filmul suprem al epocii noastre despre „stilul de viaţă italian” (şi cine nu e fascinat de asta?) şi era în acelaşi timp o plecăciune în faţa lui Federico Fellini, Paolo Sorrentino a devenit în ochii publicului larg reprezentantul cinematografiei italiene a prezentului, iar ceva din aura legendarului său precedesor s-a mutat şi asupra sa. Nu am o problemă cu transferul ăsta – omagiul mi se pare sincer şi binevenit, iar moştenirea nu e zdrobitoare.

Personal, cred că acela a fost vârful filmografiei lui Sorrentino (pot să înţeleg presiunea respectivului succes) şi începutul unei perioade în care cinema-ul său a devenit îmbâcsit, plin de sine şi demonstrativ.

Să ne amintim (sau poate că mai bine nu) de „Youth” şi mai ales de „Loro” (grandiosul său eşec despre Silvio Berlusconi): două filme împăiate şi vulgare, pe măsura personajelor lor – simple fantoşe în mâna unui păpuşar care vrea cu orice preţ să distreze publicul.

Chiar şi aşa, am aşteptat cu nerăbdare „È stata la mano di Dio” – primul film al său din ultimii zece ani pe care nu l-am mai putut vedea, din păcate, într-o sală de cinema (sunt conştient de mâna uneori salvatoare pe care o întind platforme ca Netflix şi de tentaţia milioanelor de spectatori, dar pe termen lung aceste lansări care ocolesc cinematografele în multe ţări vor fi în detrimentul autorilor de cinema).

Nu a fost atât de slab pe cât m-am temut că va fi – inevitabil, filmele mai mult sau mai puţin autobiografice şi mai ales cele despre maturizare au un anume farmec, pentru că amintirile sunt mai mereu învăluite de tandreţe.

M-a amuzat galeria de personaje şi întâmplări extravagante, pe alocuri chiar groteşti, din „È stata la mano di Dio”. Şi am apreciat că Sorrentino e mai puţin încrâncenat şi teribilist, ca şi cum întoarcerea în trecut l-a făcut ceva mai degajat (deşi se simte şi nombrilismul dezagreabil care, printre altele, l-a enervat pe criticul Victor Morozov, autorul unei cronici devastatoare a filmului pe Scena9).

Altfel, avem de-a face tot cu un cinema ţipător şi autocomplezent, mai interesat să-ţi fure privirea prin gălăgia pe care o face şi prin clişeele vizuale şi scenaristice pe care ţi le aruncă în faţă cu singuranţa că asta aştepţi de la el, decât să îţi dezvăluie cu adevărat şi să te fac părtaş la o lume şi o epocă.

Deşi se vrea foarte personal, filmul se dovedeşte în final a fi mai degrabă generic.

„È stata la mano di Dio” este disponibil pe Netflix.

04
/10
/21

Până la 14 octombrie, în cadrul Cineclubului One World Romania, pot fi vizionate gratuit pe site-ul Sahia Vintage câteva din filmele documentare, aflate la granița dintre funcția utilitară și vena experimentală, ale lui Mircea Săucan, dar și ale lui Radu Gabrea, Tudor Eliad sau Sergiu Nicolaescu.

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.