Fotocronica – despre fotografia romaneasca
https://www.ziarulmetropolis.ro/fotocronica-despre-fotografia-romaneasca/

Katia Pascariu (33 de ani), actriță. Unul dintre sufletele Centrului de Teatru Educațional Replika, unde se joacă teatru pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea. Nu se plătește bilet de intrare. Katia Pascariu se dedică teatrului social, teatrului angajat, și povestea asta o face fericită. Cum și de ce?

Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, „Inimi cicatrizate” va avea premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Locarno. Pelicula, o adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher, a fost inclusă în competiția oficială a prestigiosului eveniment care se va desfășura în perioada 3-13 August 2016.

La final de iulie, în plină vară, filmele scurte se mută sub cerul liber. Evenimentul Marele Picnic, adus la viață de ShortsUP, a ajuns la ediția a 3-a. Vineri, 29 iulie și sâmbătă, 30 iulie, de la ora 19.00, Grădina Botanică din București devine destinație de vacanță în mijlocul orașului și gazdă a două seri de filme scurte, muzică jazz, proiecții multimedia și ateliere.

Vara aceasta, copiii sunt aşteptaţi la Cinema City pentru a primi în dar Paşaportul de Cinema şi a porni într-o călătorie minunată în lumea filmului, vizionând producţii pline de emoţie şi veselie, precum: „În căutarea lui Dory”, „Epoca de Gheaţă: Ploaie de meteoriţi”, „Singuri acasă”, „Pete şi Dragonul” sau „Alice în Ţara Oglinzilor”.

Caravana Filmelor TIFF își reia drumul prin țară, în această vară, proiectând câteva dintre cele mai apreciate filme din ultimul an în circa 15 orașe.

Înscrierile pentru București Docuart Fest au luat sfârșit. Cu peste 70 de documentare în faza de preselecție, realizate în perioada 2015, 2016 Docuart Fest anunță pentru această toamnă 6 zile de diversitate cinematografică în perioada 27 septembrie – 2 octombrie.

Vocea actriţei se aude la TVR, în patru spoturi TV, parte a campaniei „Împreună putem schimba lumea”, lansată de Comitetul Olimpic Internaţional. Uma Thurman şi Juliette Binoche pun voci pe variantele internaţionale ale spoturilor.

Juriul de specialitate al Concursului Internațional George Enescu 2016 a selectat 174 de tineri artiști pentru a intra în competiție la această ediție a Concursului Enescu.

Vara aceasta Palatele Brâncovenești primesc oaspeți din povești. Spațioasa curte a Palatului de la Mogoșoaia se transformă, timp de două luni, într-o oază de teatru și voie bună pentru întreaga familie, cu ocazia stagiunii estivale „VăraTic”.

După ce promovarea afișului mult-așteptatului #Selfie69 a fost interzisă de Facebook, senzualul Jurnal nepudibond al lui ”Dirty Yasmine”, unul dintre personajele feminine din #Selfie69, are aceeași soartă.

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

Este oficial! Noul selecţioner al echipei naţionale, Tata Lucian Pintilie - Mircea Daneliuc a refuzat, din lehamite, postul - , a alcătuit Dream team-ul care se vor bate pentru calificarea la Mondialul din Rusia de peste doi ani.

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

Recunosc, am plâns la golul lui Basti împreună cu superba sa logodnică, jucătoarea de tenis Ana Ivanovici. Şi, odată cu noi, întreaga emisferă nordică. Mă uitam în jurul meu şi toți, tineri sau bătrâni, doamne elegante sau bărbaţi demni, îşi ștergeau lacrimile, fiecare într-un gest personal, încercând sa camufleze momentul.

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.