În “Bani din cer”, Umorul e acasă. Aceasta este o comedie, o farsă dacă vreţi, foarte contemporană. Aşa cum au sesizat înţelepţii încă de acum şase-şapte decenii banii au câştigat războiul cu zeii. Spectacolul se joacă în seara asta, de la ora 19.00, la Teatrul de Comedie.
Un articol de Andrei Crăciun|23 mai 2014
S-a înregistrat recent, la Teatrul de Comedie, premiera piesei “Bani din cer”, în regia lui Horațiu Mălăele, cu Mihai Bendeac în rolul lui Henry Perkins, Mihaela Teleoacă în rolul lui Jean Perkins, Dragoș Huluba ca Vic Johnson, Delia Nartea în rolul lui Betty Johnson, Șerban Georgevici ca Bill, Marius Drogeanu/Gheorghe Dănilă ca Davenport și Eugen Racoți în rolul lui Slater. “Bani din cer” e o piesă scrisă de maestrul britanic Ray Cooney, acum douăzeci de ani. În engleză, în original, titlul ei era “Funny Money”.
George Mihăiță a jucat opt ani rolul lui Henry Perkins. Apoi, directorul Teatrului de Comedie, ajuns (când?) la 65 de ani, i-a lăsat locul lui Mihai Bendeac. Explică această predare de ștafetă și ca pe o strategie de marketing. E aceasta o trecere prea bruscă, exagerată? Nu neapărat. Prea mondenul Mihai Bendeac joacă energic și convinge și publicul de teatru, nu întotdeauna, ba chiar rareori același cu publicul de televiziune.
În corpul caietului-program, regizorul Horațiu Mălăele nu-și cenzurează crezul artistic: “Într-o lume nimicită de coflicte religioase, interetnice, inter-nu-mai-știu-cum, într-o lume măcelărită de prostie și incultură, singura soluție pământean-tămăduitoare ar fi lumina Spiritului. Știut fiind că și Comedia este chiriașă pe viață în Casa Spiritului, având convingerea că râsul va mântui lumea propunem acest spectacol a cărui singură mare virtute este Umorul”. Umorul, așadar, scris chiar așa – cu majusculă.
Zeul-Ban, întunecarea minții
Și – e adevărat – în “Bani din cer”, Umorul e acasă. Aceasta este o comedie, o farsă dacă vreți, foarte contemporană. Așa cum au sesizat înțelepții încă de acum șase-șapte decenii banii au câștigat războiul cu zeii. Banii conduc de-acum, fără opoziție, lumea. Și ce comedie poate ieși de la o valiză cu bani găsită întâmplător de un contabil până atunci onest, onest cum Charlie Chaplin în “Monsieur Verdoux”, cel mai bun film al inegalabilului.
Ray Cooney are înțelepciunea să nu deplângă explicit moartea spiritului, să nu tușeze prea gros trista noastră comedie (în care, desigur, se ascunde și o atotputernică tragedie). “Bani din cer” este și nu este despre lăcomie, “Bani din cer” provoacă, omenește, râsul, dar în spatele fiecărui hohot se aude teribila întrebare – tu ce ai fi făcut într-o atare situație?
Actorii joacă bine, cum se joacă îndeobște la “Comedie”, unde tumultul de pasiuni e, de fapt, cel mai greu de stăpânit. Există și un personaj care nu se vede pe scenă – este acea minte comună, acea minte intim umană, care se tot întunecă. Se întunecă pe măsură ce se conturează spectrul unei vieți lipsite de griji (în America de Sud!) pe bani nemunciți.
Finalul ar putea fi fericit, dar, dacă veți avea răgazul să reflectați la el, veți descoperi că poate, totuși, nu e chiar așa.
Foto Bani din cer: Mihai Zgondoiu
