Kibbutz Contemporary Dance Company, de neratat la Sibiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/laptele-mamei-kibbutz-contemporary-dance-company-de-neratat-la-sibiu/

Oriunde în lume, când spui ”dans contemporan”, printre numele care în mod absolut sunt în fruntea listei se numără două companii israeliene, Batsheva Dance Company (purtând semnătura coregrafului Ohad Naharin) şi Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), al cărei director artistic este din 1996 Rami Be’er.

Un articol de Cristina Enescu Aky|11 iunie 2018

Anul trecut, ambele companii au venit la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Anul acesta, KCDC prezintă în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu cea mai nouă producție a sa, Laptele mamei. Un cântec de dragoste pentru părinți (Mother’s Milk. A love Song for Parents, Kibbutz Contemporary Dance Company), spectacol creat de Rami Be’er în memoria părnților săi, ambii decedați anul trecut.

Tatăl lui Be’er, membru-fondator al kibbutz-ului Ga’aton (unde s-a născut coregraful și în care comunitatea de artiști KDCD își are sediul și astăzi), a fost unul dintre principalii arhitecți care au structurat conceptul de kibbutz la mijlocul anilor 1950, ca o comunitate omogenă bazată pe ideologia egalității și a cooperării. Stilul și energia KCDC reflectă superb această conexiune comunitară, specifică kibbutz-urilor. În 2006, Rami Be’er a inaugurat aici Satul Internațional al Dansului (International Dance Village), ”atelierul de creație” al KCDC și un hub artistic unde artiștii locuiesc și creează, și unde se organizează numeroase stagii de pregătire pentru dansatori profesioniști și publicul larg, cu secțiuni speciale pentru tineri și populația arabă, printre alții (în jurul kibbutz-ului Ga’aton existând mai multe comunități arăbești, împreună cu care KCDC dezvoltă diferite proiecte).

Demiurgul Be’er a impregnat acest spațiu și proiectele create aici cu un spirit artistic integrativ, incluzând tehnici de mișcare și elemente de scenografie, lumini și costume, și foarte multe surse de inspirație și interacțiune între artiști.

Laptele mamei este un spectacol-omagiu care vorbește (în același limbaj puternic, de un magnetism adesea copleșitor care e marca dansului contemporan israelian și a KCDC) despre amintiri, relații, momente de conexiune interumană și intimitate profunde, zbateri, căutări, căderi, înălțări dintr-o viață de fapt universală, dincolo de timpul și spațiul specifice biografiei coregrafului israelian. Iar creativitatea, tehnica și energia seismică a spectacolului reconfirmă statutul puternic al acestei companii pe scena mondială a dansului contemporan, dar totodată și filozofia lui Be’er: ”Atunci când un dansator este onest, impactul asupra celui care îl observă va fi uriaș.”

Pe o scenă semi-obscură, luminată doar de un candelabru elegant și uneori de un reflector mișcat printre dansatori, emoțiile dospesc frământate din muzici și sunete cu rezonanțe adânci (bătăi de inimă, șoapte, percuție, recitări). Tușe fine de umor și dramatism, curgeri de mișcare line și explozii dinamice tulburătoare – toate înconjurate de filigranul de lumină și umbră create simplu dar convingător de Be’er.

Scenele puternice de duo și trio, unul din punctele forte ale creativității israelianului, se împletesc cu solo-uri și povești de grup cărora, tuturor, le este comună rafinarea detaliilor și forța expresivă. Dinamica grupului este adesea răvășitoare prin modul în care îmbină senzații abisale, obscure, cu superbe momente lirice, de o frumusețe care produce conectări instantanee.

Chiar și titlul spectacolului stârnește senzații viscerale, intime, cu rezonanțe la fel de tainice precum conexiunea puternică a iubirii. Spectacolul și cei 19 dansatori care îi dau viață (mulți provenind din culturi diferite – Israel, Italia, America, Korea, Franța, Spania, Rusia) declară și demonstrează universalitatea emoțiilor celor mai intime și personale, precum și forța cea mai mare a Omului: conectarea cu ceilalți prin efemer (corp, mișcare) și etern (iubire, emoție).

Dansul nu poate rezolva probleme, spune Be’er, însă el ridică întrebări. Și, cu siguranță stârnește galaxii de emoții, trăiri, conectări prin ceea ce numai dansul poate arăta: unitatea intrinsecă a spiritului cu corpul.

Imediat după FITS, spectacolul KCDC va avea 6 reprezentații la celebrul Theatre de Paris, care va găzdui astfel pentru prima dată o companie de dans.

Spectacolul se joacă astăzi, pe 11 iunie, de la ora 16.00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” (Sindicate), în Sibiu.



13
/06
/15

 Bucharest Music Film Festival va sărbători anul acesta cea de-a X-a ediţie, aducând, în perioada 19 - 28 iunie, în Piaţa "George Enescu" din Bucureşti, concerte live susţinute de artişti precum Virgil Ianţu şi Bucharest Jazz Orchestra, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Nico şi Pasărea Rock.

13
/06
/15

CRONICĂ DE FILM Prezentat în cadrul secţiunii Un Certain Regard la Cannes şi, mai recent, la TIFF-ul clujean, "Un etaj mai jos", noul lungmetraj al lui Radu Muntean, este un pseudo-„film de gen”, ambalat în estetica realistă şi antispectaculară a Noului Cinema Românesc.

12
/06
/15

FEST-FDR se află la a douăzecea ediţie. De fapt, în această formulă este doar la a treia. Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR) este partea de tradiţie din proiect. Acesteia i s-a adăugat în 2012 partea dedicată artelor spectacolului (FEST). Aşa s-a ajuns la FEST-FDR. Sufletul întregului demers este Ada Lupu Hausvater, directoarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

11
/06
/15

Cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (12 – 21 iunie 2015) își propune să continue tradiția unei oferte culturale la cel mai înalt nivel. Timp de zece zile, oraşul Sibiu se transformă într-o scenă uriaşă cu artişti din toate colţurile lumii ce prezintă spectacole de teatru, dans, muzică, circ şi instalaţii, dar și expoziții, conferințe, lansări de carte sau filme.

11
/06
/15

Violoncelistul Adrian Naidin prezintă sâmbătă, 13 iunie, de la ora 19.00, la Teatrul Odeon, în premieră, proiectul muzical “Pân la Rai”, un proiect de world music ce poate deveni revelația acestui an.

11
/06
/15

Pe 12 iunie, Timbuktu se lansează în cinematografele din țară. Regizorul filmului, Abderrahmane Sissako, a găsit într-o tabără de refugiați o mică vedetă de cinema.Cu peste 1 milion de spectatori în Franța, filmul a câștigat numeroase premii importante și a obținut o nominalizare la Premiile Oscar pentru cel mai bun film străin.