„Poezia, când e bogată în semnificaţii şi culori autentice, dă substanţă nu numai lecturii sau recitalului. Ea poate da conţinut unui spectacol teatral cu tot ceea ce înseamnă acest gen artistic“, ne spune Miriam Răducanu, creatoarea spectacolului „Poezia visului”, cu Lari Giorgescu, de la Unteatru.
Un articol de Teodora Gheorghe|26 noiembrie 2013
„Poezia, când e bogată în semnificaţii şi culori autentice, dă substanţă nu numai lecturii sau recitalului. Ea poate da conţinut unui spectacol teatral cu tot ceea ce înseamnă acest gen artistic“, ne spune Miriam Răducanu, creatoarea spectacolului „Poezia visului”, cu Lari Giorgescu, de la Unteatru.
Celebra coregrafă a valorificat într-un mod inedit geniul lui Emil Botta, îmbinând poezia şi dansul trupului într-o boemă atmosferă de fantezie onirică.
Şi ce loc mai potrivit pentru găzduirea unei astfel de reverii în versuri decât Unteatru? Când intri în spaţiul său intim, ce-ţi aminteşte de un mic muzeu al suvenirurilor, timpul trece altfel.
Cărămizile care se ivesc din pereţii vechi te îndeamnă să-ţi laşi acasă bagajul obositor de gânduri mundane şi să visezi. Mai ales când ţi se pregăteşte o surpriză atât de frumoasă.
Lari Giorgescu devine vocea poetului, prăbuşită în cutele cearşafului, revărsată în realitate printr-o spărtură a visului. Pe măsură ce frământările prind glas, viaţa însăşi se transformă într-un coşmar.
Graţie scenografiei semnate de Vladimir Turturică (foto jos, alături de Miriam Răducanu), senzaţia irealului se desprinde suav din jocul de lumini şi umbre.
Din când în când, reflectoarele conturează chipul unui tânăr Emil Botta chinuit de fantasme, dar ademenit de aroma lor. Neaşteptat, Lari Giorgescu scoate din pântecul cearşafurilor haine cu care să-şi îmbrace nebunia.
E transpus, e dincolo de zidurile umanităţii. Nu vede niciodată lumina pentru că nu trăieşte decât în întuneric.
Monologul sihastrului spânzurat de singurătate este redat în cele mai diverse nuanţe, de la speranţă maladivă la angoasă existenţială. Cuvintele rostite poartă amprenta deznădejdii şi a morţii. Lumea nu-i mai aparţine, totul este o rugă zadarnică:
Oameni, rugile voastre au muiat fierul şi piatra,
lemnele varsă lacrimi pentru voi,
greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare
şi în crâng s-a sinucis un piţigoi. (Mila pământului).
Somnul nu e decât o nălucă ce bântuie un spaţiu claustrant – un soi de „patul lui Procust“ în care nu e de ajuns să-ţi mutilezi trupul ca să încapi; trebuie să-ţi decupezi chiar sufletul.
Strigătul cuiva răsună asemenea unui leitmotiv: „trezeşte-te, cenuşă!” E o „voce de puşlama”, un ecou sarcastic al dorinţei de revenire la viaţă. Nopţile albe sunt vegheate nu de o bufniţă, ci de un cuc greu de impresionat:
Am înlemnit
la vederea cucului/ (…)
eu cu clovnerii/
eu cu jonglerii
încerc să-l încânt. (Fachir)
Nu e uşor să-l înţelegi pe Emil Botta. Cu toate astea, Lari Giorgescu reuşeşte să străpungă cele mai înnegurate cotloane ale personalităţii marelui poet. „Alegorie“, „Spiriduşul somnului“, „Elegie“, „Oglinzile“, „Un vis“ sunt doar câteva poezii îmbinate de actor în acest spectacol.
Alături de Miriam Răducanu, actorul vă invită să urmăriţi un experiment artistic care se va remarca fără îndoială în decorul teatrului independent.
INFO
Unteatru (Str. Ilfov nr. 1, Sector 5, Bucureşti)
Poezia Visului
Un spectacol de Miriam Răducanu
Poezii de Emil Botta
Cu: Lari Giorgescu
Scenografia:Vladimir Turturică
Asistenţa tehnică: Cristian Nanculescu
Muzica: Franz Schubert
Următoarele reprezentaţii vor fi pe 7 decembrie, de la ora 18.00 şi de la ora 20.00. Capacitatea sălii este de 25 de persoane.
Foto cu Lari Giorgescu – Ionuţ Staicu
