„Morții vârstnici să cedeze locul morților tineri”
https://www.ziarulmetropolis.ro/mortii-varstnici-sa-cedeze-locul-mortilor-tineri/

Scrisoare către Milan Kundera, cu prilejul împlinirii vârstei de 91 de ani, în trena volumului „Iubiri caraghioase”, publicat de editura Humanitas Fiction, în anul 2016 (traducere de Jean Grosu).

Un articol de Andrei Crăciun|1 aprilie 2020

Scumpe domnule Kundera, la fiecare 1 aprilie sunteți primul om la care mă gândesc. De peste douăzeci de ani am acest ritual: pe 1 aprilie recitesc o carte de Kundera. E felul meu de a mă asigura că sunteți nemuritor sau măcar bine, în viață, pe pământ.

Ați ajuns la 91 de ani și ne vin tot mai puține vești de la dumneavoastră de la Paris. Chiar și tăcerile dumneavoastră au însă ceva numai al lor.

„Iubiri caraghioase”, de Milan Kundera, Editura Humanitas Fiction, 2020

Scumpe domnule Kundera, în acest an, luna februarie, cu puțin înainte de sfârșitul lumii, am vizitat Praga, v-am căutat în Praga și nu v-am găsit și inima mea s-a întristat. Căci de la dumneavoastră înaintea tuturor am învățat să iubesc Orașul de Aur. Nu v-a fost iertată tinerețea.

Apoi a venit ciuma pangolinului și în plină izolare m-am întors la Iubiri caraghioase. Știam exact ce caut: nuvela Morții vârstnici să cedeze locul morților tineri.

Acestea au fost chiar primele cuvinte la care m-am gândit când am aflat că e posibil să vină, totuși, peste noi sfârșitul lumii.

Chiar acesta: titlul superbei dumneavoastră nuvele în care o femeie nu plătește la timp locul în cimitir al bărbatului ei mort, care astfel îl pierde, pentru că în viața de apoi trebuie ca morții vârstnici să cedeze locul morților tineri”.

E minunată nuvela dumneavoastră în care, aici pe pământ, un bărbat și o femeie se regăsesc după cincisprezece ani pentru a constata cât de mult au îmbătrânit amândoi și a sfârși, bineînțeles, într-o cameră plină cu lumină. Așa ceva doar în cărțile dumneavoastră se întâmplă, nu și în nenorocita de viață adevărată.

Scumpe domnule Kundera, vă scriu din această teribilă izolare, în care ziua de mâine a redevenit ce a fost mereu, dar noi uitasem: doar o posibilitate.

Vă scriu ca să vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați dăruit în toți acești ani: pentru Gluma și pentru Valsul de adio și pentru Insuportabila ușurătate a ființei și pentru Viața e în altă parte.

E vremea când ne facem bilanțurile vieții și sunteți printre puținii care nu vor rămâne înmărmuriți în fața sărăciei acestui bilanț.

De aceea, domnule Kundera, încă o dată și încă o dată și încă o dată, vă mulțumesc.

E minunată nuvela dumneavoastră în care, aici pe pământ, un bărbat și o femeie se regăsesc după cincisprezece ani pentru a constata cât de mult au îmbătrânit amândoi și a sfârși, bineînțeles, într-o cameră plină cu lumină.



22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!

12
/08
/20

15 fragmente din remarcabila biografie a filosofului german, semnată de scriitoarea anglo-norvegiană Sue Prideaux și apărută recent și în limba română, la Editura Polirom, în colecția Plural M: „SUNT DINAMITĂ! Viața lui Nietzsche” (traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu).

07
/08
/20

În dimineața zilei de 2 martie 1998, Natascha Kampusch, o fetiță de zece ani, este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Câteva ore mai târziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. Povestea ei este disponibilă acum și în limba română, la Editura Humanitas, în traducerea Cristinei Cioabă.

Pagina 3 din 10912345...102030...Ultima »