O selecţie de titluri de non-ficţiune pentru lecturile sfârşitului de an şi nu numai.
Un articol de Alina Vîlcan|9 decembrie 2021
Memoriile autorului britanic David Lodge din perioada 1976-1991, o autobiografie în centrul căreia stă experiența migrației, o confesiune cutremurătoare despre abuz sexual și emoțional și un volum cât se poate de actual despre catastrofe mici și mari din trecut semnat de unul dintre cei mai cunoscuți istorici de azi – iată volumele de non-ficțiune pe care vi le propunem în aceste zile!
NOROCUL SCRIITORULUI. MEMORII (1976-1991), de David Lodge
După Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975) (Polirom, 2016), David Lodge își continuă relatarea autobiografică în Norocul scriitorului, volum dinsponibil acum și în limba română, în traducerea lui Radu Pavel Gheo, la Editura Polirom.
Faimosul autor britanic, stabilit la Birmingham, își poartă astfel cititorul în anii în care scria romanele Ce mică-i lumea! (1984) și Meserie (1988), oprindu-se atât asupra provocărilor literare, cât și asupra vieții de familie și universitare, asupra călătoriilor făcute mai ales în scopuri profesionale, care îl duc din Polonia comunistă în Dublinul care-l celebrează pe Joyce sau din Hawaii la Paris, acolo unde cărțile sale cunosc un succes remarcabil.
Memoriile lui Lodge reprezintă atât o lectură pentru publicul elitist, interesat de mecanismele literare și de rețelele lumii universitare, cât și pentru cei aflați în căutarea unei povești reale, care oferă o perspectivă onestă și nu de puține ori încântătoare a anilor ’80, atât de ofertanți pentru scriitorii europeni, surprinși cu onestitate, umor și o cuceritoare modestie. O carte care își merită pe deplin locul în orice bibliotecă și aproape 600 de pagini citite într-o clipă!
NOMADA. DIN ISLAM ÎN AMERICA, de Ayaan Hirsi Ali
Ayaan Hirsi Ali s-a născut în Somalia și a devenit cunoscută odată cu volumul autobiografic Necredincioasa (Editura Rao). În acest an, Editura Polirom a publicat și la noi încă două titluri – Nomada (traducere de Silvia Pavel) și Prada (traducere de Adina Avramescu) – în care autoarea așază, ca de fiecare dată, problematica migrației.
Dacă Prada este axat mai ales pe latura violentă a aspectului pe plan european, mai exact pe actele de hărțuire și violență sexuală comise de bărbații musulmani în orașele occidentale în care ajung, fapt pus de autoare pe seama moștenirii culturale din țările de origine ale agresorilor, atât de permisivă cu bărbații și atât de restrictivă cu femeile, în Nomada accentul cade mai ales pe ce este de făcut pentru ca integrarea refugiaților musulmani în Europa și America să fie una cât mai reușită.
Ayaan Hirsi Ali îi dezvăluie (încă o dată) cititorului cum și-a părăsit pământul natal fugind din calea unei căsătorii aranjate, cum a ajuns în Olanda, unde nu peste mult timp devenea parlamentar, și cum și-a continuat călătoria în Statele Unite, unde trăiește azi. Interesată mai ales de problemele cu care se confruntă femeile din țările musulmane, ia atitudine față de drepturile și libertățile restrânse ale acestora, față de abuzurile care se comit împotriva lor, mai ales în interiorul propriilor familii, la fel cum ia atitudine și împotriva islamului, religie pe care a abandonat-o, sau a mecanismelor de integrare a migranților pe teritoriul european, pe care le consideră în mare parte ineficiente, iar în spatele acestei ineficiențe se ascunde adesea chiar discursul care apără diversitatea.
CONSIMȚĂMÂNTUL, de Vanessa Springora
În Consimțământul (Editura Polirom, traducere și note de Alexandra Cozmolici), autoarea franceză Vanessa Springora denunță un abuz. Un abuz sexual petrecut cu mai bine de 30 de ani în urmă, pe când era o pre-adolescentă, într-un Paris arhitributar libertăților sexuale datorate anilor ’60 și ’70.
Springora își rememorează astfel copilăria, ca fiică a unor părinți divorțați, crescută de mama sa în strălucitorul mediu literar parizian, acolo unde libertățile par nemărginite chiar și atunci când devin imorale. Aici îl întâlnește, pe când avea numai 13 ani, pe controversatul scriitor Gabriel Matzneff, un promotor al libertăților sexuale și un seducător de nimfete.
Matzneff, numit în Cosimțământul doar prin inițialele G.M., este înfățișat de Springora, cu un curaj incontestabil, drept un veritabil efebofil, protejat de paravanul strălucitor al lumii bune pariziene din care face parte și în care a găsit, decenii la rând, un complice pentru cele mai teribile fapte. Un titlu despre care s-a vorbit mult, de la apariția sa în 2020, și pentru care Vanessa Springora primea premiul Jean-Jaques Rousseau pentru autobiografie, deși se află la prima sa carte.
Notă: O apariție episodică în confesiunea Vanessei Springora este aceea a lui Emil Cioran, pe care aceasta l-a cunoscut prin intermediul lui Matzneff, care i-l prezentase pe filosoful român drept mentorul său. Emil Cioran s-a numărat, se pare, printre intelectualii parizieni care au știut de legătura dintre Matzneff și Springora, din anii ’80, fără a se arăta revoltați și fără a-l incrimina pe scriitorul francez.
APOCALIPSA, de Niall Ferguson
Nu am putea încheia această listă de lecturi de non-ficțiune fără Apocalipsa. Mari dezastre din trecut și câteva lecții pentru viitor, semnată de apreciatul istoric britanic Niall Ferguson și disponibilă de curând și în limba română, la Editura Polirom, în traducerea Justinei Bnadol.
Porinind de la pandemia actuală, Ferguson se aplească asupra unor evenimente mai mult sau mai puțin cunoscute întâmplate de-a lungul timpului, pe care le investighează cu instrumentele instoricului, însă într-un limbaj ușor accesibil, care transformă această lucrare minuțios documentată într-o lectură extrem de agreabilă. De la felul cum a evoluat speranța de viață a oamenilor de-a lungul istoriei la felul cum complexitatea rețelelor influențează evenimentele, de la progresul științific la incompetența politică, de la epidemii care au zguduit lumea (molimele sunt toate aici, Ferguson pare să nu uite niciuna!) la mari cutremure de pământ, accidente maritime, aeriene, nucleare, de la conflicte armate la decăderea imperiilor și până la pandemia de COVID-19 și potențialele sale urmări, Ferguson realizează un inventar al dezastrelor omenirii fără a crea panică, ci dimpotrivă, încercând să evalueze ce am învățat ca specie și ce am putea încă învăța din toate acestea. Apocalipsa este, fără îndoială, una dintre lecturile utile pentru zilele pe care le trăim acum; vă veți convinge parcurgându-i cele 11 capitole cu totul și cu totul captivante.
Prin prisma originilor sale, Ayaan Hirsi Ali nu se teme că va fi acuzată de discriminare și, în consecință, nu ezită să își exprime ideile fără menajamente, oferind adesea o altă perspectivă asupra fenomenului migrației decât ne-am obișnuit.
