”Om de știință român de anvergură universală”. Cine? Mircea Eliade….
https://www.ziarulmetropolis.ro/om-de-stiinta-roman-de-anvergura-universala-cine-mircea-eliade/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astfel rămâne pentru posteritate mult controversatul Mircea Eliade (1907-1986). Licenţiat în Litere şi Filozofie al Universităţii din Bucureşti, el obţine în 1928, o bursă de studii în India de la maharajahul de Kassimbazar.

Un articol de Georgeta Filitti|7 iulie 2017

Începe să lucreze cu profesorul Dasgupta, specializându-se în tehnicile yoga. Pe acest subiect își va lua, la București, doctoratul în filozofie, Psihologia meditației indiene. Participă la dezbaterile organizate de grupul Criterion; devine asistent la catedra de Logică a lui Nae Ionescu iar conferințele sale fac săli pline. Intră în conflict cu Nicolae Iorga (în urma publicării romanului Domnișoara Cristina, socotit de istoric a fi imoral) și se apropie de mișcarea legionară. E un stigmat pe care îl va purta toată viața și va genera nesfârșite dispute între partizani (care îi prețuiesc opera științifică) și oponenți (care se mărginesc doar la această opțiune de tinerețe). Un fapt rămâne: în 1938 e internat în lagărul de la Miercurea Ciuc ca legionar. Scrie acolo romanul Nuntă în cer. În 1939 e secretar al Societății Scriitorilor Români iar peste un an e numit secretar cultural în legația română de la Londra; trece apoi în aceiași calitate la Lisabona, în Portugalia. Aici scrie cartea de analiză politică Salazar și revoluția din Portugalia și o istorie a românilor – prima de acest fel apărută în spațiul luzitan. Jurnalul portughez din acest răstimp a fost publicat în 2006.

După război refuză să se întoarcă în țară, unde presa comunistă, dezlănțuită, ignoră activitatea sa literară și științifică (în 1945 avea deja scrise 25 de volume). Se stabilește la Paris unde ține un curs liber de istoria religiilor și publică o suită de lucrări ce îl vor consacra definitiv: Tehnica yoga, Tratatul de istoria religiilor, Imagini și simboluri, Mitul veșnicei întoarceri. Tot acolo întemeiază Asociația culturală Mihai Eminescu, devine membru al Asociației jurnaliștilor români din străinătate și e unul din epitropii bisericii ortodoxe române din capitala Franței. In 1956 devine visiting profesor al universității din Chicago și predă un curs de istoria religiilor. Vorbește liber, fără note, ceea ce stârnește uimirea profesorilor ancorați în citirea prelegerilor. Participă la congrese internaționale de profil, întemeiază revistele ”Antaios”, Stuttgart, 1960-1972, ”History of Religions”, Chicago, 1961-1978. Autoritățile de la București manifestă aceiași dușmănie față de savant, inaugurată în 1945: îi este blocat accesul la burse în mediul academic francez, după intervenția ”diplomaților” români care îl consideră ”doctrinar al fascismului”.

Susține cu un Like jurnalismul cultural!

În 1958, câțiva norocoși care i-au citit cartea Pădurea interzisă sunt băgați în pușcărie la București. In deceniul următor, aceleași autorități înțeleg să profite de faima crescândă a savantului trimițându-i emisari de ”înțelegere” și îngăduie publicarea unor lucrări ale sale: Maitreyi, Nuntă în cer, La țigănci și alte povestiri (1969), De la Zamolxis la Gingis han (1970), În curte la Dionis (1981). În 1976 i se face oferta publicării integrale a operei la București (în 26 de volume). Mai exista un motiv: nominalizarea pentru premiul Nobel, ceea ce s-ar fi răsfrânt favorabil și asupra culturii socialiste din RSR. La campania de denigrare a scriitorului nu puțin au contribuit și destui membri ai exilului românesc.

Dincolo de tribulațiile politice, Mircea Eliade rămâne una din personalitățile ilustre ale culturii mondiale, doctor honoris causa au unor universități ca Yale, Sorbona, cea din Bruxelles sau Londra; a fost cavaler al Legiunii de Onoare. Opera sa e tipărită în sute de mii de exemplare în lumea întreagă iar Istoria credințelor și ideilor religioase face parte din lotul celor mai prestigioase zece cărți ”de spiritualitate și religie” din toate timpurile.

20
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Astăzi, când se discută în lumea întreagă soarta Europei ca un tot organic ori ca o aglomerare de state, e interesant să ni-l amintim pe George Ciorănescu (1918-1993), cel care la un moment dat spunea: „Poporul din care mă trag s-a pronunţat totdeauna pentru Europa. Poporul meu posedă deplina maturitate şi întreaga informaţie istoică şi politică pentru a sprijini crearea Europei unite, libere şi democratice”.

17
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE A fost o vreme când mulţime de români plini de har se şcoleau în străinătate şi foarte curând ajungeau, prin natura profesiei, să devină adevăraţi „cetăţeni ai lumii”. Doar că multora schimbările politice de după cel de-Al Doilea Război Mondial le-au frânt ori le-au modificat din temelii destinul. Unii au depăşit momentul desţărării şi au rămas în elita culturală internaţională.

02
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Dorul de ducă”, expresie greu de tradus în altă limbă, i-a făcut pe unii români să cutreiere lumea. Aşa s-a întâmplat cu Iulius Popper (1857-1893). La 20 de ani ajunge la Constantinopol, apoi la Paris unde urmează Şcoala politehnică. E angajat la compania Canalului de Suez şi conduce lucrări hidrotehnice la New Orleans şi la Havana (Cuba). Dar omul n-are stare.

23
/04
/17

Odată cu apariția filmului „Jackie” (regia: Pablo Larrain), primul film pentru marele ecran inspirat de viața celei mai faimoase prime doamne a Statelor Unite, editura Corint a lansat biografia „Jaqueline Bouvier Kennedy Onassis. Povestea nespusă”, publicată de Barbara Leaming în 2014.

20
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Nu poţi fi profet în ţara ta”, aceste înţelepte vorbe poplare se potrivesc celui care, plecat la 10 ani din Iaşi, şi-a făcut o carieră remarcabilă mai ales în străinătate. Educat la Paris, modelat de iezuiţi (care l-au învăţat matematică), urmează Şcoala navală din Brest. Îşi adaugă un doctorat în Drept la Bruxelles, intră în serviciul diplomatic român şi... călătoreşte.

13
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Nevoia de repere morale e o realitate prea bine cunoscută. Din acest punct de vedere, unii membri ai familiei regale române au dovedit din plin că pot constitui exemple demne de urmat. Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, născută în 1908, rămâne în amintirea românilor din ţară şi din SUA o persoană puternică, animată de spiritul datoriei, altruistă şi perfect conştientă de faptul că e prinţesă.

10
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Pe vremea când frontierele erau în mare parte spiritualizate, cum ar fi spus Nicolae Titulescu, oamenii de talent, creativi, socoteau normal să se manifeste, să se desăvârşească la Bucureşti ori la Paris. Aşa a fost şi cazul Elvirei Popescu (1896- 1993), absolventă a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti.

08
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Din zecile de români formaţi în şcolile franceze se desprinde figura unică a lui Şerban Coculescu (Pius Sérvien), fiul lui Nicolae Coculescu, profesor de astronomie, fondatorul Observatorului astronomic de la Bucureşti.

06
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul, ca formă de protest faţă de regimul politic din ţara de origine, a căpătat, în cazul românilor, după al Doilea Război Mondial, dimensiuni dramatice. Şi aceasta pentru că a fost vorba de valuri succesive şi de motivaţii deosebite.

03
/04
/17

A rămas în istoria justiției române ca unic orator și celebru penalist, pledoariile sale fiind publicate în „Biblioteca Marilor Procese", iar în istoria teatrului românesc prin trilogia: „Viforul”, „Apus de Soare”, „Luceafărul” și comedia „Hagi Tudose” - spectacol jucat pe scena Teatrului Metropolis.

28
/03
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1960 se năştea la Brăila o mică făptură căreia i s-a prezis un viitor strălucit. Proorocirea s-a împlinit doar până la o vreme. Ca şi alţi mulţi români, şi-a făcut studiile la Paris; a debutat în oraşul natal la 21 de ani dar consacrarea a început să se contureze la Paris, graţie lui Ch. Gounod care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera Faust.

15
/03
/17

Între permanenţele istoriei noastre se numără, fără discuţie, acţiunile de tip hei rup! Când, în apropierea jubileului de 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, în 1906, s-a hotărât omagierea într-un fel a monarhului şi implicit a realizărilor din timpul lui, şantierul apărut pe mlaşinile şi smârcurile Filaretului au stârnit uimire.