Ovidiu Matei Iancu, balerin: „Fără artă, am fi inumani“
https://www.ziarulmetropolis.ro/ovidiu-matei-iancu-balerin-fara-arta-am-fi-inumani/

Iancu Ovidiu Matei s-a născut în Bucureşti. La vârsta de 10 ani intră prin examen la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, pe care îl absolvă în anul 2002.

Un articol de Marian Șușu|30 iulie 2020

A câștigat o bursă la English National Ballet School, Londra în 2001 și a efectuat un stagiu de perfecționare la Opera din Paris, în 2004-2005. Încă din timpul liceului a fost solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituție în care danseză din anul 2002. În anul 2012-2013, pleacă în America ca senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet, revenind apoi la Opera Naţională Bucureşti. Din anul 2015, este prim solist al Teatrului de Balet din Sibiu şi al Operei Naţionale Iaşi. În stagiunea 2016, revine la Opera Națională București, în calitate de prim solist.

Care este situația teatrului/baletului românesc în prezent?

Ovidiu Matei Iancu: Tot ce pot spune este că din cauza situației în care ne aflăm cu acest virus, teatrul si baletul românesc au decăzut foarte mult. Opera nu mai poate da spectacole, ceea ce este un lucru foarte rău și în aceeași măsură nici nu își mai poate chema colaboratorii la repetiții, respectiv la studii, ceea ce este foarte trist, deoarece o companie fără colaboratori nu poate exista.

Cum se adaptează teatrul la această situație?

Teatrul nu poate decât să spere că totul se va remedia în cel mai scurt timp. Deja mulți coraboratori ai operei au optat sa plece la alte teatre din lume, neputând să își desfășoare activitatea la Opera Națională Română. Bineînteles, acest lucru îl putem considera o renaștere al Operelor Naționale din România, deoarece vor trebui să facă audiții destul de multe pentru a se putea reface o companie așa cum era până să înceapă pandemia.

De ce are nevoie lumea de teatru, de balet, de artă?

Arta, în general, este ceea ce ne mai salvează în momentele foarte grele, și nu numai. Ne permite să ne dăm seama că încă suntem umani. Arta este ceea ce ne dezvoltă din toate punctele de vedere de când suntem mici până la maturitate. Fără artă am fi morți. “ Arta este totul în viață ”. Totul este artă în jurul nostru… fără artă nu am fi oameni.

Ai început de o scurtă perioadă și o carieră de coregraf. Cât de greu este să montezi un spectacol?

Depinde de spectacol. Dar este destul de greu, trebuie să ții cont de foarte multe lucruri, trebuie să ții cont de compania la care mergi să montezi, de oameni, de muzică, de nivelul artistic și tehnic al dansatorilor. Foarte importat este ca ei să apară foarte bine pe scenă pentru că asta îți aduce un plus de valoare și ție ca și coregraf. Indiferent de ceea ce ai tu în cap, trebuie să fi capabil să-i modelezi pe dansatori, ca să iasă ceva bun. Neprevăzutul este mereu acolo, și trebuie să fi capabil să te adaptezi din mers.

Ne poți da, te rog, câteva informații despre viitoarele tale proiecte?

Din păcate nu pot spune foarte multe despre viitoarele proiecte. Pot spune doar despre un proiect care trebuia să fie deja pus în scenă din luna mai la opera din Timișora. Din păcate situația țării, pandemia și tot ce s-a întamplat în această perioadă a făcut ca mai toate spectacolele să se amâne. Este vorba despre un spectacol de neoclasic pe muzică de Beethoven. Aștept cu nerăbdare să reluăm munca și proiectele și să putem să bucurăm publicul ca de fiecare dată.

Ce înseamnă baletul pentru tine ca persoană, om, dansator?

Baletul a fost, este și va rămâne unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. Este ceea ce mi-am dorit să fac și ceea ce îmi doresc să fac. Bineînțeles, lucrurile se schimbă în timp de la elev la profesionist și după aceea, ușor, ușor, la cariera de maestru coregraf. Prioritățile se schimbă puțin, dar baletul este unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. De altfel mi-a și schimbat total viața de când am început să fac această artă. El m-a scos din “cartier”, și cred că a fost un lucru bun. Mi-a oferit o viață pe care nu cred că o poate avea orice copil, crescut într-un cartier nu tocmai plăcut al Bucureștiului. Iar ca artă… fără artă am fi morți din punct de vedere spiritual. Mă bucur că am descoperit această artă și m-a descoperit si ea pe mine!

10
/02
/16

Pasionat de muzica clasică și de jazz, Gelu Nițu joacă într-un spectacol inspirat din viața unuia dintre compozitorii săi preferați, Paganini. Povestește despre cum a lucrat cu regizorul american Mick Davis, despre rolurile din teatru și despre relația cu publicul. 

30
/12
/15

Mihaela Drăgan (29 de ani), romă, actriță, feministă. A cunoscut, în anii din urmă, succesul în teatrul independent românesc, cu spectacole precum “Del Duma”, “La Harneală” sau “Gadjo Dildo”. Dar cine este, de fapt, Mihaela Drăgan? De unde vine? Și, mai ales, încotro se îndreaptă?

23
/12
/15

INTERVIU „Îmi plac cel mai mult genurile amestecate – dramediile”, spune actriţa Mihaela Sîrbu, cunoscută pentru roluri din filme-reper recente ale Noului Cinema Românesc, precum „Aferim!”, „Toată lumea din familia noastră” şi „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism”. Un interviu special despre actoria de film.

03
/12
/15

DUBLU-INTERVIU Răzvan și Andreea Stoica sunt frați și muzicieni care împărtășesc aceeași pasiune. Locuiesc în Amsterdam și... mai peste tot în lume, pe unde au concerte. În seara asta îi puteți asculta la Sala Radio, într-un spectacol-eveniment: „Duo Stradivarius”. Răzvan și Alexandru Tomescu vor cânta la viorile Stradivarius, iar Andreea îi va acompania la pian.

29
/11
/15

„Alături de filme de festival, MUBI înseamnă și filme cult și clasice, așa că o bună parte din catalog conține nume sonore din istoria cinematografiei”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Ioana Diaconu, reprezentanta pentru România a MUBI, platformă internaţională de filme.