Regina Maria: un portret subiectiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/regina-maria-un-portret-subiectiv/

Cu siguranţă nu se poate purta o discuţie despre feminitate, despre generozitate, despre curajul asumării şi despre distincţie fără a o aminti pe regina Maria, suverana României. Un articol de Simona Preda, istoric şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei.

Un articol de Ziarul Metropolis|10 mai 2021

Destinul reginei Maria, altruismul, generozitatea, inteligența, rafinamentul și frumusețea – calități pe care le-a așezat în slujba Coroanei României – au făcut din ea una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite personalități ale secolului în care a trăit. Încă din timpul vieții a beneficiat de un mit puternic, a fost adorată și considerată una dintre cele mai frumoase regine, iar pentru România, regina Maria a fost un ambasador irezistibil, care, grație calităților sale, a știut să dăruiască acestei țări cea mai frumoasă parte a sufletului.

Curajul reginei Maria în război n-a ținut seama de epidemii, fiind alături de soldați, încurajând, susținând, vizitând tranșeele, aducând alinare bolnavilor de tifos și gripă spaniolă, protejând orfanii și copiii din satele sărace ale Moldovei. A sprijinit Crucea Roșie și a corespondat cu șefi de stat. Despre regina Maria – omul care a dat un chip României la Conferința de Pace de la Paris – s-a scris mult și, cu siguranță, mai sunt multe lucruri de descoperit. Jurnalele ei de la Arhivele Naționale ale României sunt încă în curs de traducere, iar faptele de curaj, de diplomație și de patriotism pe care această femeie – englezoaică la origini – le-a realizat pentru țara noastră stârnesc recunoștința tuturor.

Frumoasă, hotărâtă, conștientă de admirația pe care o stârnea atunci când apărea îmbrăcată în costumul popular românesc, regina Maria, soția regelui Ferdinand al României, a fost unul dintre acei oameni providențiali pe care poporul i-a iubit fără rezerve. Figură emblematică a Primului Război Mondial – regina Maria a fost suverana prin excelență. Mereu aproape de oameni, în mijlocul lor, implicându-se în cauze sociale, susținând imaginea României și a regalității. Prin inteligența, charmul și curajul de care a dat dovadă, s-a impus posterității ca unul dintre cele mai iubite modele de feminitate din întreaga noastră istorie.

Statutul regal al acestei femei extraordinare – dincolo de provocările pe care le-a trăit și de dramele cu care s-a confruntat de-a lungul vieții sale – nu a fost lipsit de valorile feminității. A fost o regină elegantă, iubitoare de bijuterii, de piese de artă, de frumos. În plus, regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

Bijuteriile sale fabuloase, safire, perle și diamante – moștenire de familie de la mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, sau primite de la regele Ferdinand, au stârnit admirație în întreaga lume. S-a împodobit întotdeauna cu multă distincție iar creațiile pe care le-a purtat – atât ținutele cât și podoabele – au fost realizate de cele mai în vogă case ale timpului său.

Simona Preda este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține evenimentul online Bijuteriile Reginei Maria.

Regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

14
/09
/21

Celebrul artist plastic belgian René Magritte s-a stins din viață într-o zi de vară, pe 15 august 1967, la 68 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Schaerbeek din Bruxelles. Mai jos îl vedeți fotografiat, lângă tabloul său, „Pelerinul”, de Lothar Wolleh, chiar în anul în care a murit...