-->

S-a stins din viață actorul Romeo Pop
https://www.ziarulmetropolis.ro/s-a-stins-din-viata-actorul-romeo-pop/

Romeo Pop a fost actor al Teatrului Bulandra timp de 27 de ani. Născut la Aiud în 1952, a absolvit UNATC în 1975 la clasa marelui Octavian Cotescu. În 2007, la iniţiativa sa şi a lui George Ivaşcu, se deschidea Teatrul Metropolis din Bucureşti.

Un articol de Ziarul Metropolis|10 octombrie 2022

Actorul Romeo Pop va fi înmormântat miercuri, 12 octombrie, la Cimitirul Izvorul Nou (str. Drumul Murgului, nr. 47, zona Piața Râmnicu Sărat), după slujba de înmormântare care va avea loc la Biserica Spirea Nouă (str. Puișor, nr. 59, zona Catedrala Mântuirii Neamului), începând cu orele 12:00.
Pe ultimul drum, cortegiul funerar va trece pe Bulevardul Schitu Măgureanu, prin fața Teatrului Bulandra, pe care Romeo Pop l-a iubit și l-a slujit toată viața.

O carieră notabilă

După absolvirea facultății a jucat la Cluj și la Galați, după care din 2001 s-a alăturat trupei Teatrului Bulandra. Aici a jucat în spectacole importante, dând viață unor personaje de care ne vom aminti întotdeauna cu drag: Tănase Vasilescu – „Patul lui Procust” de Camil Petrescu, regia Cătălina Buzoianu (1995), Unchiul Freddy – „Bent” de Martin Sherman, regia Elie Malka (2002), Saturninus – „Anatomie.Titus.Căderea Romei” de Heiner Müller, regia Alexandru Darie (2003), Lord Cancelar Thurlow – „Nebunia regelui George” de Alan Bennett, regia Peter Bokor (2002), Florio – „Ce păcat că-i curvă” de John Ford, regia Alexandru Darie (2008), Arturo Taddei – „La Grande Magia” de Eduardo de Fillipo, regia Elie Malka (2013), Primul cetățean – „Coriolanus” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie (2018).

Pe scena Teatrului Metropolis a apărut în spectacole precum ”Nebuna din Chaillot” (regia Alice Barb) și ”Pijamale” (regia Silviu Biriş, Emanuel Pârvu). Iar din filmografia sa menționăm ” Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii” (1980), ” Ciuleandra” (1985), „Balanța” (1992), „Îngerașii” (2008), ”Regina” (2009).

Dumnezeu să îl odihnească!



24
/04
/23

„Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

28
/03
/23

Printre numeroasele povești întunecate rămase în istoria tulburată a anilor 1950 s-a rătăcit și povestea demnă de film a unei actrițe care fascinase în mult admiratul interbelic, sub numele de scenă Tina Barbu.

27
/03
/23

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”

26
/03
/23

„Adevărata stare, de fapt, este că eu trăiesc mereu în copilărie, cutreier apartamentele vag luminate, mă plimb pe străzile tăcute ale Uppsalei, stau în fața casei de vară și ascult mesteacănul cel uriaș. Mă deplasez instant. De fapt, locuiesc mereu în visul meu și doar fac vizite în realitate.”

12
/03
/23

Luna martie a fost scrisă în destinul ei. S-a născut pe 8 martie 1936 și a murit pe 18 martie 1994. Nici șaizeci de ani n-a petrecut pe acest pământ, dar în acest timp a devenit una dintre cele mai mari actrițe ale teatrului românesc. Gina Patrichi.

09
/03
/23

Mai mult de un deceniu, scriitorul american David Fideler, originar din Michigan și stabilit la Sarajevo, și-a însoțit cafeaua de dimineață cu lectura câte unei epistole de-a lui Seneca (cca. 4 î.Hr. - 65 d.Hr.), „cel mai convingător și mai elegant dintre scriitorii stoici”, „conștiința Imperiului Roman”. Astfel a apărut volumul „Mic dejun cu Seneca” (Editura Trei).

17
/02
/23

E noapte, străzile sunt pustii și la Haga sigur e frig în miezul iernii. Dar tocmai se intră într-un nou deceniu cu mare entuziasm. Anul abia a început și oamenii își fac planuri. În hotelul Des Indes din orașul olandez însă, o ființă extraordinară își face ieșirea din scenă.

16
/12
/22

„M-am născut în anul 1707, la Veneţia, într-o casă mare şi frumoasă, aşezată între podul Namboli şi podul Donna-Onesta, în colţul străzii Ca cent’anni din parohia San Toma.” Era una din ultimele zile ale iernii anului 1707, era 25 februarie, era magica Veneția.