Scrisoare către Bohumil Hrabal
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-bohumil-hrabal/

Cartea „Milioanele arlechinului”, traducere din limba cehă şi note de Sorin Paliga, a fost publicată la Editura Art în anul 2019.

Un articol de Andrei Crăciun|15 decembrie 2019

Scumpe domnule Bohumil Hrabal, trăim într-o epocă în care se scrie tot mai mult și mai mult și mai mult și mai nimic nu se mai poate citi, scriitorii au devenit jalnici cofetari operând banale rețete de succes.

Mă întristează și mă revoltă și mă îngrețoșează starea la zi a literaturii, abandonez tot mai des romanele contemporanilor mei și nu am niciun regret, așa că în ziua în care am auzit că s-a tradus un nou Hrabal în țara noastră am alergat în întâmpinarea dumneavoastră.

Nu mai sunt scriitori care să cunoască atât de intim ce înseamnă un trecut, ce înseamnă nostalgia, ce înseamnă melancolia și ce înseamnă înțelegerea istoriei.

Scumpe domnule Hrabal, v-am citit nu lipsit de anumite speranțe povestea care se întâmplă într-o casă de pensionari dintr-un castel de la marginea unui oraș unde un anumit timp s-a oprit în loc.

V-ați deghizat în amintirile unei pensionare, dar e o convenție care nici măcar nu contează…

Dumneavoastră nu puteți să ne dați personaje variate, autentice și memorabile, așa cum cer toți amatorii care nu înțeleg nimic din literatură.

Toate personajele dumneavoastră vorbesc numai și numai cu vocea dumneavoastră, cum se întâmplă în cazul scriitorilor care caută adevărul și numai adevărul, toate personajele dumneavoastră sunt Bohumil Hrabal, iar acest Bohumil Hrabal este un încântător geniu viclean și atunci când dă faliment cu o parfumerie și atunci când își dărâmă ca un copil jucăriile, doar pentru a o lua de la capăt într-un joc și mai absurd…

Scumpe domnule Hrabal, ați publicat cartea aceasta în 1981, pe când erați deja un om cu toată viața înapoi (eu nici măcar nu mă născusem pe atunci…).

Trecuseră treisprezece ani de la Primăvara de la Praga și – în această oglindă – Milioanele arlechinului se arată și de o subtilitate scandaloasă.

Pensionara dumneavoastră, care sunteți tot dumneavoastră, poate să constate cât de bine e în lumea cea nouă, în care nu mai există stăpâni și slujitori, dar și cât de bine era, Dumnezeule, înainte… Înainte de revoluție și comunism și uniformizarea omului.

Scumpe domnule Hrabal, nu mai cunosc pe nimeni care să lucreze cu nuanțele cum o faceți dumneavoastră, care să aibă descrierile dumneavoastră, care să aibă pasiunea dumneavoastră pentru obiecte și oameni vii, care să cunoască atât de profund tristețea omenească, frumusețea tristă a regretelor.

Milioanele arlechinului este, de aceea, o carte care m-a făcut foarte fericit și nicio altă unitate de măsură nu mă interesează, și acum, că s-a terminat cerul, m-am întors pe pământ și aștept, ca toți ceilalți, ziua când totul va fi distrus pentru a se naște din nou…

Pensionara dumneavoastră, care sunteți tot dumneavoastră, poate să constate cât de bine e în lumea cea nouă, în care nu mai există stăpâni și slujitori, dar și cât de bine era, Dumnezeule, înainte… Înainte de revoluție și comunism și uniformizarea omului.

Foto: Hana Hamplová (Bohumil Hrabal, 1985)

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?