A cincea scrisoare către domnul nostru Bohumil Hrabal
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-cincea-scrisoare-catre-domnul-nostru-bohumil-hrabal/

Cartea “L-am servit pe Regele Angliei”, de Bohumil Hrabal, traducere de Jean Grosu, a fost publicată la Editura Art, în anul 2016

Un articol de Andrei Crăciun|12 septembrie 2016

Scumpe domnule Hrabal, vă scriu din nou, căci mi-am propus să nu mai treacă niciun anotimp în care să nu vă transmit o notă informativă cu privire la ce se mai întâmplă prin lume de când zburați pentru totdeauna cu porumbeii dumneavoastră, și iată că aproape căzuse această toamnă când m-am întors la cartea dumneavoastră “L-am servit pe regele Angliei”, cred că nu ați uitat-o, cred că nu ați putut să o uitați, sunt textele acelea scrise într-o vară veche, în bătaia năprasnică a soarelui, care vă înnebunise mașina de scris, iar criticii (urâți oameni!) sunt de părere că acesta este cel mai important dintre romanele (!) dumneavoastră, construit în jurul acelor descoperiri fundamentale că omul este un animal care râde și că anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuși, dar ce știu criticii?, de unde să știe ei, cum ar putea?, așa că, domnule Hrabal, vă aduc la cunoștință că oamenii au continuat să își piardă mințile și umblă de bezmetici, de colo până dincolo, ca și cum ar ști exact unde merg, dar nu au de unde să știe, ei duc aceeași povară ca întotdeauna, doar că nu le mai pasă, și e tot mai  mult urât aici, la noi, pe pământ, domnule Hrabal, dar nu trebuie să ne întristăm dintr-atât, uite, chiar acum, voi comanda o friptură și o halbă de bere, și o să vă fac și o confesiune care o să vă bucure mult, tinerii merg în continuare la curve, în Paradisuri moderne, cum să nu mai meargă tinerii la curve?, dar adevărat e și că arareori mai găsesc ei o curvă atât bună ca Jaruska, of, Jaruska!, tu care știai să iei  capul unui tânăr între palme și să îl lipești de sânii tăi, iar sânii aceia, așa cum ne-a lăsat scris domnul nostru Bohumil Hrabal, să miroasă atât de bine și să aibă ei puterea de a-l duce pe tânărul nostru în lumea viselor adevărate, of, Jaruska!, prea puțini tineri mai sunt gata să economisească săptămânal din vânzarea crenvurștilor pe peronul gării lor, căci fiecare își are, totuși, crenvurștii și peroanele și gările sale, suma necesară pentru a se întoarce la tine, Jaruska, numai și numai pentru a-ți umple paharul cu șampanie, șampanie adevărată!, da, da, domnule Hrabal, și vă mai fac o confesiune care o să vă bucure mult, aflați că există încă poeți, există încă poeți în stare să viseze că vor așeza una lângă alta lângă alta cărțile lor, tapetând cu volumașele lor bulevarde și străzi și ulițe, mai există încă poeți atât de naivi încât să creadă că vor schimba lumea cu poezia lor, deși lumea, domnule Hrabal, nu poate fi schimbată cu nimic, după cum știm, lumea își vede de-ale ei, iar comis-voiajorii timpului nostru încă mai știu să arunce un pumn de mărunțiș, apoi încă un pum de mărunțiș, apoi încă un pumn de mărunțiș, numai și numai ca să își arate măiestria în arta vânzărilor, iar arta vânzărilor a tot prosperat, ea este poate singura artă care nu dă niciodată înapoi, și îmi e groază să mă gândesc la înțelesul ascuns al acestei realități, domnule Hrabal, dar iată că vine chelnerul, e un puști, și abia dacă i-au dat tuleile, iar eu sunt bătrân, eu sunt foarte bătrân, eu știu ce a însemnat în istoria vieților, ba chiar și în istoria literaturii, restaurantul nostru, sper că îmi îngăduiți să îi spun așa, restaurantul nostru Praga de aur, dar iată că puștiul se apropie, el e încă novice în tehnica mânuirii unei tăvi pe care se odihnesc friptura și berea, iar acum, acum chiar trebuie să vă las, căci trec de la mine acest pahar și închin pentru dumneavoastră, domnule Hrabal, și pentru toți cuțitarii care încă își spintecă trupurile pentru iluzia onoarei, și pentru toți croitorii care, ingenioși fiind, prosperă, și pentru toți regii și pentru toți împărații, câți mai sunt (știați că Abisinia nu doar că nu mai are împărat, dar nici măcar nu se mai numește așa?), pentru toate decorațiile și pentru toți visătorii, pentru noi, domnule Hrabal, pentru noi!, ridic acest pahar în sănătatea noastră, și în sănătatea acesti cărți a dumneavoastră, din care niciunul dintre prietenii dumneavoastră nu a găsit curajul să facă o nuvelă sau o povestire ceva mai mare, toți lăsând-o exact așa, în imaginile imperfecte și sublime din vara aceea, când soarele era atât de orbitor încât mașina de scris vă tremura în asemenea hal încât, încât…

14
/06
/21

Storis este prima aplicație de audiobookuri, ebookuri și podcasturi în limba română, un produs original și unic pe piața de carte din România, care își propune să ofere cititorilor o experiență nouă a lecturii și să așeze țara noastră pe harta revoluției digitale care se manifestă astăzi în toată lumea.

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?