Scrisoare către domnul Aitmatov
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-domnul-aitmatov/

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munţilor”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă şi note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reuneşte mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care şi magnifica lucrare „Vaporul alb”.

Un articol de Andrei Crăciun|29 Iulie 2019

Scumpe domnule Cinghiz Aitmatov, în toamna anului trecut, la Astana, în Kazahstan, l-am întâlnit pe fiul dumneavoastră. A ajuns un diplomat iscusit, în fața căruia oamenii își scot pălăriile și își apleacă șalele a respect.

Fiul dumneavoastră ne-a spus de ce nu s-a făcut scriitor: l-ați învățat că ai nevoie de câteva lucruri în viață pentru a ajunge scriitor, printre care și o copilărie grea. Copilăria grea mi-a lipsit, ne-a spus fiul dumneavoastră.

Scumpe domnule Cinghiz Aitmatov, sunt de părere că tocmai copilăria dumneavoastră v-a făcut unul dintre cei mai mari scriitori din secolul XX, dacă nu din toate secolele. Acelora care ar îndrăzni să combată această ipoteză de lucru, le-aș da să citească nuvela Vaporul alb.

Mulți (dacă nu toți) scriitori au încercat să scrie cu ochii și cu inima copiilor care au fost la șapte ani. Dar ca dumneavoastră n-a mai fost niciunul. Vaporul alb, această splendidă poveste din viața unui copil din stepă, din munți, care într-o zi primește de la bunicul său un ghiozdan, această poveste a unui copil care crede în Maica Cerboaica Cornuta, ai cărei fii sunt toți kârgâzii, domnule Aitmatov, așa ceva n-a mai existat! Ați atins sufletul tuturor lucrurilor și ați lăsat să se vadă lumina și întunericul.

Cine n-a cunoscut un bunic asemenea lui Momun, care s-a născut anume pentru a-i spune nepotului său abandonat în casa bătrânească povești, sărmanul Momun, un om bun, de care toți ceilalți își bat joc, fiindcă așa este lumea, de când lumea și pământul, oamenii buni sunt călcați în picioare și pretutindeni prosperă lichelele ca Orozkul, ticăloșii de care nicăieri nu te poți ascunde.

Scumpe domnule Aitmatov, în țara noastră a trăit cândva o poetă care era de părere că societatea ideală pentru oameni este basmul, în care binele și răul se înfruntă și până la urmă binele… Mă bucur că ne-ați lăsat scris că nu este până la sfârșit așa, și că din calea răului nu se poate fugi decât în ficțiune și, uneori, în moarte.

Ei, și ce dacă mizerabilii conduc și vor conduce mereu lumea, ceva și mai înalt, și mai frumos le rămâne celorlalți: cei cu sufletele nepătate de lăcomie, care nu acceptă târgurile murdare ale lumii, doar pentru o supraviețuire. Ei vor avea întotdeauna poveștile, ei vor avea întotdeauna Vaporul alb.

Nuvela dumneavoastră, domnule Aitmatov, are puterea să îi mângâie și să îi vindece pe cei uitați, pe cei excluși, pe cei singuri, pe cei fragili, cei curați cu inima.

Toată istoria noastră e o rană mereu deschisă și, din vreme în vreme, numai povești ca aceasta au puterea să ne îmblânzească durerile și să ne facă existența orbitoare și îndurabilă.

Nuvela dumneavoastră, domnule Aitmatov, este ca o fântână – îți cobori în adâncul ei sufletul gol și îl iei înapoi plin și îmbătat de nădejde, ca după o magie.

Domnule Aitmatov, ați fost un vrăjitor care a cunoscut sufletul oamenilor, râurilor, cerbilor, munților și al vântului, și nici nu știu cum aș putea să vă mulțumesc pentru ce ne-ați lăsat: pentru reîntâlnirea cu copilul care am fost înainte să ne pierdem toți inocența, deci paradisul.

Vaporul alb, această splendidă poveste din viața unui copil din stepă, din munți, care într-o zi primește de la bunicul său un ghiozdan, această poveste a unui copil care crede în Maica Cerboaica Cornuta, ai cărei fii sunt toți kârgâzii, domnule Aitmatov, așa ceva n-a mai existat! Ați atins sufletul tuturor lucrurilor și ați lăsat să se vadă lumina și întunericul.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

12
/08
/19

(continuare) Da, m-am albit, dar în sufletul meu a înflorit revolta, pentru că sînt neam de revoluționar. Cum, domnule, cum de e posibil? Tocmai eu, din universul ăsta larg, am fost ales să intru în rahat? Ah, am să mă răzbun. Ați profitat de mine, vrăjitoarelor. Mai ales, tu, domnișoară Raluca, ai profitat cu glasul tău catifelat și m-ai dus cu vorba…

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

Page 1 of 9312345...102030...Last »