SMETANA: Eroul Cehiei care a scris capodopere chiar și după ce a surzit
https://www.ziarulmetropolis.ro/smetana-eroul-muzicii-din-cehia-care-a-scris-capodopere-chiar-si-dupa-ce-a-surzit-complet/

OAMENII MUZICII Pe 12 mai 1884 „părintele muzicii din Cehia” se stingea cu minţile rătăcite de sifilis, dar recunoscut ca cel mai important compozitor naţional. Asemenea lui Beethoven a ajuns complet surd, dar chiar şi în acei ani a compus unele dintre cele mai importante lucrări ale sale.

Un articol de Cristina Enescu Aky|13 mai 2020

Dvořák e compozitorul ceh cel mai cunoscut în lume, dar Smetana (1824-1848) e cel mai adulat în țara natală, fiind supranumit „părintele muzical al Cehiei”. Este de regulă considerat un compozitor naționalist care a contribuit semnificativ prin creațiile sale la conturarea identității culturale a țării, dar termenul „naționalist” nu are nimic anacronic ci înglobează esențele cele mai frumoase ale tradiției muzicale a Boemiei.

Compozitor romantic de opere, poeme simfonice și muzică de cameră, Smetana este considerat fondatorul școlii naționale de muzică din țara sa. Deși nu a stăpânit limba cehă până aproape de 40 de ani, a devenit compozitorul emblematic al națiunii. Ridiculizat în școală de colegi pentru că vorbea germana și nu ceha, astăzi Smetana este în programa obligatorie de studiu a tuturor studenților la Conservator din Cehia, și rămâne unul dintre compozitorii marcanți ai sfârșitului de secol 19 și ai Europei Centrale.

Talent, ambiție, curaj

Era un bărbat scund, dintotdeauna bolnăvicios și destul de afectat de criticile care l-au urmărit, dar a fost și un caracter extrem de ambițios și curajos, încrezător în talentul său și hotărât să îl facă cunoscut. A avut curajul să plece în Suedia și să construiască o viață muzicalăla Göteborg, apoi să se întoarcă la Praga, iar acolo unde a compus lucrări tot mai importante, în ciuda criticilor conservatorilor. În ultimul deceniu de viață a surzit (ca urmare a sifilisului care mai apoi i-a luat mințile și l-a răpus), dar tot atunci a scris și cele mai importante lucrări ale sale.

A rămas celebră dorința sa din tinerețe, de a deveni „un Mozart în compoziție și un Liszt în tehnică. Nu a reușit chiar asta, în schimb acest compozitor care și-a dorit inițial să scrie muzică în stil neo-german, și care apoi a fost acuzat că „sună prea german”, a creat de fapt o moștenire muzicală unică, specific cehă, mult deasupra epigonismului la care visa.

Un copil-minune al muzicii, care a abandonat școala

S-a născut pe 2 martie 1824, aproape de granița dintre Boemia și Moravia. A manifestat de mic un talent muzical deosebit: deja la 5 ani a cântat la vioară într-un cvartet de coarde, la 6 ani a dat un concert solo pentru pian, iar la 8 ani a scris prima sa compoziție. Tatăl era violonist amator și producător de bere, și locuiau la o fermă. Când, la 15 ani, Bedřich a mers la școală la Praga, colegii l-au ridiculizat pentru că vorbea germana și nu ceha (Boemia era parte din monarhia habsburgică iar limba oficială era germana) și nu avea „maniere de oraș”.

După șicanele colegilor Smetana a abandonat apoi școala, iar apoi s-a concentrat pe muzică și pe vibranta viață socială a Pragăi, care i-a oferit numeroase ocazii să câștige cântând la diferite evenimente dar și să aibă numeroase aventuri amoroase.

Orașul său natal, Litomyšl, a fost declarat „Orașul istoric al anului 2000”, iar castelul renascentist aflat aici este inclus pe lista monumentelor de patrimoniu UNESCO. Desigur, aici se află și o casă memorială Smetana.

Între 12 și 20 de ani practic nu a avut nicio educație muzicală formală, exceptând lecțiile de vioară din copilărie (pe care i le dăduse tatăl său, violonist autodidact) și cele de pian cu profesori locali. Apoi l-a auzit pe Liszt cântând la Praga… și a fost fascinat. A început studii muzicale iar în paralel câștiga din lecții private, în special la familia unui nobil și la petreceri dansante, dar și interpretând muzică de cameră.

La începutul carierei sale, după poemele simfonice Richard al III-lea și Wallenstein’s Camp, cehii au început să fie entuziasmați de el, dar presa germană l-a criticat pentru că suna „prea german”.

La 24 ani, ambițiosul compozitor i-a scris lui Franz Liszt, pe care nu îl cunoștea, rugându-l să accepte să îi dedice o lucrare pentru pian. A fost începutul unei îndelungate prietenii cu compozitorul maghiar. Liszt l-a încurajat să deschidă o școală de pian la Praga care a avut succes, dar asta nu i-a adus ceea ce își dorea de fapt cel mai mult, recunoașterea ca compozitor. Era 1848, anul marilor revoluții naționaliste, iar cehii din Boemia și Moravia deveneau tot mai vocali în dorința lor de a își putea folosi limba națională în locul germanei impuse de habsburgi.

Anii suedezi și noul început praghez

Dar compozițiile sale nu reușeau să cucerească Praga așa cum și-ar fi dorit, astfel că, nemulțumit, în 1856 a plecat în Suedia unde auzise că ar fi mai multe oportunități și de unde a primit oferta unui post de dirijor. La Göteborg n-a prea găsit viață muzicală, dar asta l-a ambiționat să o creeze: a dat concerte, a început să dirijeze și și-a deschis propria școală de muzică.

Peste câtva timp, când soția i s-a alăturat în Suedia, tuberculoza ei s-a agravat, astfel că la 35 de ani a rămas văduv. În 1862, la 38 de ani, după un concert de gală la Stockholm la care a participat și familia regală suedeză, Smetana a părăsit Suedia. Îi era dor de Boemia, unde situația politică era în schimbare: dominația habsburgică se clătina, începuse freamătul mișcărilor naționaliste, iar cehilor li se permitea acum să aibă spectacole și operă în cehă, nu în germană ca până atunci. Smetana dorea să ajute la crearea unei identități naționale prin muzica sa, dar a și intuit oportunitatea de a își relansa cariera de compozitor.

A revenit așadar la Praga, un compozitor matur, mai conștient de valoarea sa, care fusese expus unor influențe cosmopolite în anii din străinătate. A început intensiv să învețe limba cehă, fiindu-i clar că doar în limba națională putea dobândi acum recunoașterea la care tânjea, iar intuiția sa a dat roade cum nici nu își putea imagina.

În următorii ani a compus operele The Brandenburgers in Bohemia (1863) și Mireasa vândută (1866), iar ulterior Dalibor (1868) și Libuse (1872). Acestea l-au transformat în cel mai influent compozitor ceh, inclusiv pentru tânărul Dvořák care avea să-i urmeze.

A devenit dirijor la teatrul ce ținea locul viitorului Teatru Național ceh (construit în 1883 pe malul Vltavei), iar apoi director artistic (a primit acest post în urma unei petiții a susținătorilor săi, căci la acel moment criticii conservatori din Praga îi considerau operele „prea wagneriene” și îl sabotau). Din păcate a fost nevoit să demisioneze în 1874, căci în decurs de câteva luni și-a pierdut complet auzul.

Pensionat de la teatru, Smetana s-a retras cu fiica cea mare la țară, unde blestemul surzeniei a fost compensat de tihna binecuvântată de a se putea dedica netulburat compoziției, pentru prima dată în viață. S-au născut astfel ciclul Má Vlast/ Patria mea, mai multe lucrări corale, un ciclu de cântece și câteva opere.

Tragediile personale, inspirația capodoperelor

S-a căsătorit prima dată cu o prietenă din copilărie, însă în următorii ani soția s-a îmbolnăvit de tuberculoză, iar trei din cei patru copii au murit de mici. Aceste tragedii au inspirat printre altele una dintre cele mai mișcătoare și intime compoziții ale sale, Trio-ul pentru pian op. 15.

Este una din cele 4 lucrări camerale de maturitate, fiecare având o puternică semnificație personală pentru compozitor, celelalte fiind Cvartetul pentru coarde nr. 1 (autobiografic), ce descrie dragostea sa pentru artă, prieteniile și iubirile sale dar și tulburarea provocată de surzenie, duetul pentru vioară și pian Ma Vlast/ From the Homeland/ Din patrie(ce include pregnante elemente folclorice), și Cvartetul pentru coarde nr.2, compus în ciuda interdicției medicului său de a mai lucra.

Má Vlast/ Patria mea (1874-1879) este un set de 6 poeme simfonice (gen muzical al cărui pionier a fost Liszt) care descriu elemente din istoria, mitologia și peisajele Boemiei. Deși sunt adesea interpretate ca o singură lucrare cu șase părți, ele au fost scrise ca lucrări individuale, cu premiere separate. Vltava/ The Moldau, al doilea dintre aceste poeme, ce descrie curgerea marelui râu al Boemiei, a rămas cel ma celebru. A fost inclus în coloana sonoră a filmului „The Tree of Life” (2011), cu Brad Pitt și Sean Penn în distribuție).

  • Alte exemple de poeme simfonice: Preludiu la după-amiaza unui faun de C.Debussy (despre care puteți citi aici), Vox Maris de G. Enescu (despre care puteți citi aici), O noapte pe muntele pleșuv de M. Musorgski (legat de care puteți citi aici). 

Prodaná nevěsta/The Bartered Bride/Mireasa vândută (1866) este cea mai cunoscută operă a sa, cea care i-a cimentat celebritatea. Este singura sa operă încă prezentă în repertoriul de operă internațional (iar în timpul vieții sale a fost interpretată de peste 100 de ori). Smetana a împletit aici tradiția muzicală națională cu cea italiană a operei comice, fiind încercarea compozitorului de a contura o tradiție a operei comice din Cehia, în contraponderea renașterii operei dramatice pe care, în spațiul german, o reprezenta Wagner.

Veți recunoaște aici ecouri din Mozart dar și influența lui Liszt – cei doi compozitori care l-au marcat puternic pe Smetana. O poveste simplă dar puternică, personaje bine conturate și o muzică fermecătoare – iată ingredientele succesului acestei opere, care este frecvent interpretată în Cehia (în stagiunea 2010-2011, spre exemplu, la Teatrul Național din Praga au fost 14 reprezentații).

Pianistul și compozitorul pentru pian

Deși este cunoscut în special pentru lucrările sale de inspirație naționalistă, Smetana a compus și splendide lucrări pentru pian. Asta după ce, în adolescență, și-a dorit să aibă o carieră ca pianist concertant. Nu i-a prea ieșit acest vis, deși mai apoi tehnica lui a fost comparată cu cea a lui Liszt, iar interpretările sale din Chopin au fost aclamate. Totuși, lecțiile de pian și concertele pe care le dădeau i-au permis să se întrețină și să se căsătorească.

Compozițiile sale pentru pian, din păcate prea puțin popularizate, conțin unele dintre cele mai delicate și deopotrivă pline de culoare pasaje din repertoriul romantic.

Blestemul surzeniei și binecuvântarea creativității

La 50 de ani și-a pierdut auzul, iar mai apoi sifilisul avansat avea să îi afecteze și mintea. Asemenea lui Beethoven, și Smetana a căutat tratamente în străinătate, înghițind cantități semnificative de mercur (evident toxic) și suportând terapii cu șocuri electrice Tot asemenea lui Beethoven, și el a găsit consolare în muzică. De fapt, ultimul său deceniu de viață a fost extrem de creativ: a scris 5 din cele 9 opere ale sale, precum și o serie de lucrări instrumentale printre care un proiect muzical autobiografic, Cvartetul pentru coarde nr. 1, care a fost finalizat în 1876 și poartă subtitlul „Din viața mea”. Debutul în cerc restrâns al lucrării l-a avut pe Antonin Dvořák printre interpreți.

În 1883, complet surd și suferind deja de demență, a compus Cvartetul pentru coarde nr. 2, una dintre cele mai importante lucrări ale sale, descrisă uneori ca fiind radicală și experimentală. Se simte aici, spre sfârșit, ceva din tinnitus-ul (țiuitul în urechi) ce l-a chinuit îngrozitor (în paralel cu certurile constante cu a doua soție): o vioară cântă un sunet foarte înalt, timp îndelungat.

Un an mai târziu, compozitorul murea într-un azil de boli mintale, fiind însă la apogeul celebrității sale: Cehia îi recunoscuse în sfârșit geniul muzical, precum și contribuția majoră la crearea unei identități naționale muzicale, și continuă să îl iubească și onoreze și astăzi.

Funeraliile sale au fost un eveniment național, care a umplut străzile din Praga. Muzeul dedicat lui Smetana este și astăzi una din principalele atracții turistice ale capitalei cehe.

Muzeul B. Smetana de pe malul Vltavei (Praga)

Bancnota de 1.000 de coroane cu chipul compozitorului

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

11
/08
/21

Când s-a născut, pe 29 august 1891, la Sankt Petersburg, în afară de legătura de rudenie cu Anton Cehov, fratele tatălui său, prea puține lucruri păreau să-i prevestească uriașul și, în același timp, ciudat de nedreptul destin pe care avea să-l trăiască.

01
/08
/21

Cafenelele din Paris, Tirana și Moscova, ca niște simboluri ale orașelor, surprinse de scriitorul albanez Ismail Kadare, în fascinantul volum de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Humanitas Fiction, 2021, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu).

26
/07
/21

La aproape doi ani după ce România intrase, şi ea, în absurdul celui de-al Doilea Război Mondial, în seara de sâmbătă, 26 septembrie 1942, Mihail Sebastian povestea în jurnalul care avea să iasă la lumină, tot din cauza istoriei absurde, mulţi ani mai târziu...

11
/07
/21

12 iulie 1909. Într-un sat din Teleorman se năștea Constantin Noica, cel care avea să devină cel mai important filosof al României, un destin în spatele căruia să ascund numeroase povești, discipoli celebri, ani de închisoare comunistă la Jilava și un fiu care s-a călugărit…

04
/07
/21

Pentru a marca 200 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri (1821-1890), deținătorul primului premiu internațional pentru literatura română, Muzeul Național al Literaturii Române Iași organizează în 2021 o serie de expoziții, concursuri, ateliere, întâlniri și apariții editoriale speciale.