Ștefan Pavel: Îmi place să fac oamenii să râdă
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-pavel-imi-place-sa-fac-oamenii-sa-rada/

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

Un articol de Monica Andronescu|21 Martie 2017

Ce așteptări ai de la acest spectacol?

Îmi doresc să ne iasă un spectacol bun, la care oamenii să vină cu drag și de la care să plece îmbujorați. Asta depinde doar de noi.

Cum crezi că îți va influența această selecție cariera?

Sper că în bine. Dar nu mă gândesc la asta. Deocamdată încerc să-mi fac treaba bine, să fiu mulțumit eu în primul rând și apoi… vom vedea.

Te așteptai să fii dintre cei aleși? De ce?

Am sperat să fiu. A fost o probă destul de dificilă, pentru că în fața mea erau atâtea nume grele ale scenei românești, oameni pe care îi respectam de mult timp. Dar au fost generoși, au intrat cu mine în poveste. M-a ajutat și faptul că mai făcusem monologul și la Gala Hop și, surprinzător, am părut destul de sigur pe mine. Îmi tremurau puțin genunchii, dar cred nu s-a văzut.

Cum ți se pare faptul că ai fost preferat de actorul care te-a ales?

Cum să mi se pară…Eram în liceu și văzusem toate filmele în care a jucat Andi Vasluianu și-mi plăcea enorm. Așa că… e o onoare și îi mulțumesc că a avut încredere în mine.

Cum decurg repetițiile?

Despre textul scris de Lia Bugnar n-o să spun decât că situațiile pe care ni le propune sunt pe cât de ofertante, pe atât de grele. Încerc să câștig câte puțin cu fiecare repetiție. În rest… ne înțelegem bine între noi, mă bucur că am șansa să lucrez cu colegii mei. Uite, abia aștept să vină următoarea repetiție. Suntem și serioși, mai e loc și de glumă…

Cum vezi această inițiativă a Teatrului Metropolis, odată început lucrul?

Având în vedere că la noi, de obicei, audițiile care au loc în teatre sunt destul de… intime și cu greu auzi de ele, să spun că această inițiativă este lăudabilă și de urmat mi se pare prea puțin.

Cum ți s-a schimbat programul și ce îți place cel mai mult?

Păi… ca să zic așa, înainte de asta nu prea aveam repetiții dimineața, așa că acum am de ce să mă trezesc la 8 și să mă culc devreme. Ce-mi place cel mai mult? Că repet într-un teatru. Pentru asta m-am pregătit, asta îmi aduce cea mai mare bucurie pe lumea asta.

DESPRE ȘTEFAN PAVEL

ID: Nume, data și locul nașterii, studii, câteva roluri importante de până acum.

Mă numesc Ștefan Pavel, m-am născut pe 29 noiembrie 1990 la Buzău, unde am copilărit, am făcut gimnaziul și liceul. Apoi am luat trenul și m-am înscris la actorie la UNATC, unde am făcut cei trei ani de licență și masterul. Până acum, cele mai dragi roluri mi-au fost următoarele: Emilian din „Proștii sub clar de lună”, Sorin din „Pescărușul”, Lungu Nebunu din „La lilieci”, Domnul Martin din „Cântăreața Cheală”, Ipingescu și Spiridon din „O noapte furtunoasă”, Depanatorul din „Omul Pubelă” și Marin Miroiu din „Steaua fără nume”.

Teatru. De ce ai ales teatrul?

Am ales teatrul pentru că am simțit de mic o atracție inexplicabilă pentru zona asta. Și pentru că de altceva n-aș fi fost bun. Îmi place să fac oamenii să râdă.

Cum e să fii un actor tânăr în România zilelor noastre? De ce e bine, de ce e rău?

Actor tânăr… În primul rând, cred că e destul de complicat să fii tânăr în România zilelor noastre, în orice domeniu ai activa. E greu, ca actor, pentru că uneori mi se pare că ușile la care ar trebui să bați nu numai că nu ți se deschid, dar ele nici nu prea există, nu le vezi. Dar… cred am știut cumva asta cu toții de la început. E bine pentru că avem de partea noastră tinerețea, energia. Eu sunt fericit că fac parte din generația asta. Am colegi foarte talentați, care-și iubesc meseria și mă bucur că am crescut împreună.

Schimbare. Ce îți dorești tu să schimbi în teatru, ce ți-ai dori să schimbe sistemul?

Deocamdată n-aș vrea să schimb nimic. Poate doar blazarea și autosuficiența, care rezultă în spectacole proaste. În rest, mi-aș dori doar să Îl joc bine și sincer. Cât despre sistem… Nu știu, să arate și el mai a Sistem, nu a harababură.

Puncte forte. Care consideri că sunt punctele tale forte în viața de actor?

Cred că am simțul umorului, intuiție și, chiar dacă nu pare, sunt destul de rezistent la lovituri.

Cotidian. Cum trăiești în viața de zi cu zi?

Îmi place soarele, să mă plimb pe străzi și prin parcuri, să merg la teatru și la film, să dorm la prânz, să mă întâlnesc cu prietenii mei, să mai ies în oraș, să ascult muzică la căști… nu știu, din astea.

Recomandări culturale. Scriitori (sau dramaturgi) care îți plac / cărțile pe care le citești acum, regizori care îți plac / filme recomandate de tine, muzica pe care o asculți de obicei.

Dostoievski, Rebreanu, George Orwell, Cehov, Caragiale, Moliere, Teodor Mazilu, Mihail Sebastian/ momentan citesc tot felul de cărți despre Mihail Sebastian/ Yuri Kordonsky, Tarantino, Guy Ritchie, Nae Caranfil, Nikita Mihalkov/ Awakenings, E pericoloso sporgersi, Filantropica, Fences, Braveheart, Flight…/ tot felul, de la Metallica până la ultima melodie pe care a scos-o Inna.

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

Page 10 of 34« First...89101112...2030...Last »