Tom si Jerry, o piesă criminală!
https://www.ziarulmetropolis.ro/tom-si-jerry-o-piesa-criminala/

CRONICA DE TEATRU Tom si Jerry se joacă „de-a şoarecele şi pisica”. Nu între ei, ci cu oameni. O comedie atât de neagră, încât râsul devine un deliciu interzis. Spectacolul se joacă pe 4 februarie, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Teodora Gheorghe|3 februarie 2014

CRONICA DE TEATRU Tom si Jerry se joacă „de-a şoarecele şi pisica”. Nu între ei, ci cu oameni. Oameni pe care trebuie să-i „cureţe”. O piesă despre doi asasini plătiţi şi dramele pe care le clădesc în jurul lor cu o trepidantă lipsă de empatie. O comedie atât de neagră, încât râsul devine un deliciu interzis pe care îl savurezi doar pe jumătate, de teamă să nu devii dependent.

Florin Piersic Jr. dă viaţă textului omonim al lui Rick Cleveland, ucigând banalitatea printr-un arsenal de replici acide, inteligent concepute pentru a îmbrăca un cuplu de personaje neobişnuite. Spectatorul se transformă într-un martor care nu va depune niciodată mărturie despre ce a văzut. Pentru că îi place prea mult.

Povestea – spusă printr-o serie de mini-scenete ingenios înlănţuite – te cucereşte de la prima scenă. Trei bărbaţi aşezaţi pe câte un scaun aşteaptă un telefon care nu mai sună. Pentru cel din mijloc, numărătoarea inversă a început, dar nu pare să-l deranjeze, ba chiar spune bancuri. Atmosfera de plictis existenţial şi replicile urmate de tăceri sugestive te duc cu gândul la „Aşteptându-l pe Godot”. Numai că aici Godot e un mafiot care soseşte la ore fixe şi absurdul constituie o alegere conştientă.

Tom (Florin Piersic Jr.) şi Jerry (Paul Ipate) sunt simpatici tocmai pentru că au renunţat la umanitate şi se delectează cu farsa unei existenţe de marionete de lux. Ei funcţionează în virtutea unui mecanism ce se declanşează la comanda unui „puppet master” din umbră. Odată ce au ieşit din uz, sunt aruncaţi la coş.

Sentimentul vinovăţiei se dizolvă în amăreala unei triste depersonalizări – reţeta ideală pentru înăbuşirea conştiinţei. Tom şi Jerry îşi regizează propriul film de desene animate, unde joacă zeci de roluri, de la domnii amabili în sacou şi până la mafioţii undercover dornici să apară în emisiunea lui Oprah. Fiecare rol are o altă miză, dar se sfârşeşte mereu la fel: printr-un regretabil deces.

Tragismul personajelor constă în refuzul de a privi în jos, unde zace cadavrul, prizonieri fiind într-o rutină sinistră ce sfidează compasiunea. Repetiţia e mama crimei, dar ajunge să-i epuizeze pe maestru şi pe ucenicul său. Tom a obosit de mult, i s-a făcut silă.

Tom si Jerry

Laurenţiu Bănescu, Florin Piersic Jr. şi Paul Ipate, în spectacolul „Tom si Jerry“

Sarcasmul lui este însă adorabil – Florin Piersic Jr. îşi rosteşte replicile cu o naturaleţe cuceritoare, una din sursele de încredere ale comicului înnegurat. Mai tânărul Jerry este dornic să scape de rutină după ce mai întâi s-a descotorosit de inocenţă.

Paul Ipate surprinde impresionant evoluţia lui Jerry de-a lungul perioadei de “training” sub aripa lui Tom. Ezitările de la început lasă locul entuziasmului maliţios, pe măsură ce iniţierea se preschimbă în obişnuinţă. Totuşi, el rămâne un copil cu pistolul în mână, depăşit de amploarea situaţiei.

Laurenţiu Bănescu este un actor de-a dreptul caleidoscopic, întruchipând, pe rând, victimele celor doi asasini: bătrâni, femei, domni bine, oameni dubioşi şi oameni fragili. La finalul fiecărei scenete, învie din morţi şi păşeşte elegant în următorul costum, cu agilitatea unui scamator. El condimentează cu haz mâncarea otrăvită din care gustă personajele sale.

Citiţi şi: Paul Ipate: „Există o umilinţă a meseriei de actor“

Umorul sumbru din „Tom şi Jerry” vorbeşte despre o lume din spatele uşilor închise cu lacăte mari. Aici grotescul poartă haine elegante şi fumează ţigări scumpe.

Moartea atârnă puţin de ţeava pistolului, se clatină pe vârful unui cuţit, apoi îşi culege plictisită victima care cedează prea uşor ca să stârnească milă. Toate acestea se petrec pe fundalul unui frumos evantai de melodii retro.

Foto din Tom si Jerry – Maria Ştefănescu

21
/11
/16

Ați fost vreodată la Varșovia? Nu? Mărturisesc că nici eu. În schimb am fost la teatru, mai precis la Teatrul Evreiesc de Stat, unde am văzut într-un decor familiar și extraordinar de frumos restaurat, spectacolul „Varșovia: Ghid turistic” de Hillel Mittelpunkt, în regia lui Eugen Gyemant, cu Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, Natalie Ester, Rudy Rosenfeld și Viorica Bantaş...

21
/11
/16

"Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei" de Lucian Boia, "Inocenții" a Ioanei Pârvulescu, sau "Jamila Cuisine" de Geanina Staicu-Avram, au fost câteva dintre cele mai vândute titluri ale ediției din acest an ale Târgului Internațional Gaudeamus, desfășurat în perioada 16 — 20 noiembrie

21
/11
/16

Petre Ispirescu, cunoscutul povestitor și folclorist român, nu a frecventat școala, a fost încarcerat şi, până la vârsta de 50 de ani (s-a stins din viață la 57), nu a părăsit niciodată localitatea natală.

20
/11
/16

Disponibil pe platforma gratuită Cinepub, „Fotografii de familie” (2012), scris și regizat de Andrei Cohn, este un foarte solid scurtmetraj realizat în estetica realistă. O aparent obișnuită reuniune duminicală de familie degenerează în certuri meschine, asta deși o dramă ascunsă stă să se întâmple.

19
/11
/16

Prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș – TES FEST se va deschide pe 20 noiembrie la București și va dura o săptămână. Evenimentul este organizat cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înființarea primului teatru profesionist de limbă idiș din lume, în România, la Iași, în anul 1876, de către scriitorul și artistul Avram Goldfaden.

19
/11
/16

Spectacolul radiofonic „Tower of Babel”, în regia lui Robert Wilson, cu actorul român Ilie Gheorghe, a câștigat recent premiul pentru Cea mai bună piesă de teatru radiofonic din Germania (German Radio Play Award), 2016.

18
/11
/16

Cartea „Cronica vieții mele: volumul întâi” (traducere din limba engleză de Dan-Silviu Boerescu) a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2015.

18
/11
/16

Nu-mi place să fac pronosticuri, dar cred că aceste două discuri vor primi premii importante ale industriei discografice în perioada următoare; în orice caz, sunt printre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat anul acesta: concerte de Ceaikovski și Sibelius cu violonista Lisa Batiashvili și concertele de Șostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein.

18
/11
/16

De vineri, 18 noiembrie o să ruleze în cinematografe un film care a zguduit spectatorii din întreaga lume. The Handmaiden/ Slujnica este în regia unuia dintre cei mai controversaţi regizori mondiali,  Park Chan Wook.