Ultima noapte de dragoste ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-noapte-de-dragoste/

CRONICĂ DE FILM A doua parte a unei preconizate trilogii (prima, „Dragoste 1. Câine”, a avut premiera la Sarajevo”), „Dragoste 2. America”, de Florin Șerban, urmăreşte o posibilă ultimă întâlnire între doi iubiţi, într-o casă dintr-o pădure. Un film cu dialoguri artificiale, dar cu o imagine (Oleg Mutu) impunătoare.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 septembrie 2018

Un el și o ea își petrec câteva zile într-o casă izolată dintr-o pădure (într-o perioadă istorică nedeterminată, dar aparent nu foarte îndepărtată): se plimbă, își spun declarații de dragoste, fac amor sau filosofează, citând inclusiv din Sfântul Augustin.

Pe el îl cheamă Anton (actorul basarabean Igor Babiac, cunoscut pentru rolul principal din „La limita de jos a cerului”), are înclinații artistice și un ușor accent moldovenesc, este tuns scurt și, după cum îi spune iubitei, se pregătește pentru o călătorie lungă cu vaporul, într-un container – de unde și indiciul că ar fi vorba de destinația America, menționată încă din titlu.

Pe ea o cheamă Beatrice (actrița de etnie maghiară Emőke Pál), are accent unguresc și pare căsătorită cu un alt bărbat, David (Constantin Dogioiu, polițistul din „Pororoca”), ce își face la un moment dat apariția în intimitatea celor doi, căutându-și soția. Vizita se încheie cu o încăierare între bărbați, filmată de la o distanță care elimină orice potențial dramatism.

Este singurul moment cu o oarecare impuls narativ, pentru că restul filmului este construit din secvențe contemplative cu cei doi iubiți în posibila întâlnire ultimă a lor.

Iar monotonia este spartă înspre final de o scenă dintr-un bar, în care camera îl urmărește de aproape doar pe Anton, povestind momentul când a cunoscut-o pe Beatrice, în urmă cu mai mulți ani. Scena pare plasată într-o perioadă de dinaintea acțiunii de până atunci și poate aduce unele informații de ajutor pentru descifrarea firului narativ lapidar.

Artificialitatea și prețiozitatea dialogurilor (montate uneori ca un comentariu din off, desprinse de imagine) sunt contrabalansate prin imaginea impunătoare (dar deloc calofilă) semnată de Oleg Mutu și prin panoramările lente ale camerei. Panoramări care, în lipsa unei dramaturgii ofertante, rămân cam singurul obiect de admirație.

Și asta pentru că „Dragoste 2. America”, în ciuda bizareriei și bunelor sale intenții, nu reușește nici să transmită pasiunea dintre cei doi protagoniști, nici să implice foarte mult spectatorul. Un film închis în el însuși.

 

„Dragoste 2. America” a avut recent o avanpremieră la București și urmează să fie lansat în cinematografe cel mai probabil la începutul anului viitor. 

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.