„Us”. Partea întunecată a omului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/us-partea-intunecata-a-omului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Într-o industrie a horror-urilor americane de serie, convenţionale, repetitive, fără un minim discurs politic, „Us” („Noi”), al doilea lungmetraj al regizorului Jordan Peele, vine ca o (nouă) revelaţie ce confirmă un mare autor de filme de suspans care investighează realităţile neplăcute ale Americii.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 martie 2019

După succesul uriaş şi neaşteptat cu „Get Out” (2017), un horror neobişnuit şi extrem de proaspăt care discuta rasismul încă prezent în America, Jordan Peele revine cu „Us” („Noi”). Cronica unei vacanţe liniştite de vară, care o ia însă complet razna, pentru o fericită familie de culoare, la Santa Cruz, în California: mama, tatăl şi doi copii – o fată adolescentă şi un băiat ceva mai mic.

În prologul plasat în 1986, când la televizor se transmiteau ştiri şi reclame despre un mare eveniment caritabil (Hands Across America), prin care milioane de oameni s-au ţinut de mână într-un gigantic lanţ uman de-a lungul SUA, o fetiţă se rătăceşte într-o seară de părinţii ei şi ajunge în sala de oglinzi a unui bâlci de pe plajă.

Deşi nu ni se arată până la capăt ce i se întâmplă, aflăm imediat că experienţa a traumatizat-o pe fetiţă. După prolog, o vedem în prezent, devenită soţie şi mamă (Lupita Nyong’o). Numai că vacanţa de vară cu familia şi-o petrece chiar în casa copilăriei sale din Santa Cruz, nu departe de plajă, prilej pentru declanşarea amintirilor înspăimântătoare, redate sub forma unor flashback-uri al căror dozaj dramaturgic întreţine misterul până la final.

Până aici, toate elementele clasice par la locul lor – Jordan Peele se foloseşte de acest început aparent cuminte pentru a-şi omagia maeştrii care îl inspiră, de la Michael Haneke, cu al său „Funny Games”, şi până la o întreagă tradiţie a cinema-ului american de suspans de cea mai înaltă clasă, din care nu puteau lipsi referinţe la Alfred Hitckcock („Păsările”, „Psycho”) sau Steven Spielberg („Jaws”).

În scurt timp însă, după ce terenul a fost pregătit (mici elemente dramaturgice misterioase, unele jucăuşe, lăsate la tot pasul), Jordan Peele îşi etalează marele talent, care îl face un regizor atât de special. El foloseşte o mizanscenă ingenioasă care, prin mijloace simple, dominate de cadre frontale cu figurile personajelor uşor schimonosite, induce spaimă şi un puternic disconfort. Fără a ocoli însă nici comicul, pe alocuri chiar autoreflexiv.

Un amestec bizar şi original, prin care groaza se poate instala, de pildă, doar privind în prim-plan un chip transfigurat care zâmbeşte forţat, prefigurare a dorinţei personajului de a ucide.

Odată ce dublurile diabolice ale celor patru membri ai familiei îşi fac apariţia, în salopete roşii, noaptea, pe peluza vilei, iar apoi invadează casa (într-o referinţă direct la genul „home invasion”), filmul îşi ia la rândul său captiv publicul într-o acumulare de suspans, teroare (mai mult sugerată decât explicită) şi umor negru discret dar obraznic. Un vertij care poate declanşa un real sentiment de plăcere, chiar dacă una vinovată.

Însă Jordan Peele nu practică un horror exclusiv imersiv, cu rol de pur divertisment. La fel ca „Get Out”, şi „Us” se dovedeşte, în subtext, o satiră şi pretinde o permanentă interpretare a semnalelor politice pe care le scoate în cale.

Acum nu mai este atât vorba de rasism, ca în „Get Out”, cât de o aparentă răzbunare în masă a unei conştiinţe colective încărcate, a cărei defulare violentă nu mai poate fi ţinută sub control de ipocrizia generalizată ascunsă sub masca unor intenţii declarat umaniste, dornice însă mai degrabă să păstreze aparenţele.

Iar asta îl face un film extrem de actual şi necesar, chiar dacă vorbeşte despre eterna iluzie destrămată a visului american şi a fericirii obligatorii, şi îl apropie de marile filme horror delirante din perioada de glorie a genului, anii `70.

Reuşita lui „Us” constă tocmai în inventivitatea cu care Jordan Peele transpune practic, în convenţia horror, pe care o împrospătează, concepte atât de abstract-filosofice. Pentru asta foloseşte imagini coşmareşti dintre cele mai sugestiv-terifiante, ca viziunea, în oglindă, a unei lumi subterane cu culoare lugubre şi invadate de iepuri, dominată de partea întunecată a fiecăruia dintre noi, gata oricând să iasă la lumină.

Rating Ziarul Metropolis: 5 stele

„Us” („Noi”), de Jordan Peele, a intrat în cinematografe la 22 martie, fiind distribuit de Ro Image 2000.

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.