Mircea Cărtărescu a fost invitatul lui Cătălin Ștefănescu în emisiunea Garantat 100% de la TVR 1. Ziarul Metropolis vă invită să vedeţi înregistrarea integrală a întâlnirii, în videoul de mai jos, şi evidenţiază câteva gânduri interesante ale scriitorului.
Un articol de Dan Boicea|22 martie 2021
„Scriitorul trebuie să fie iubit. Fiecare scriitor scrie ca să fie iubit“ – Mircea Cărtărescu. „Cum adică?“ Este prima întrebare pusă de Cătălin Ștefănescu scriitorului Mircea Cărtărescu. Pentru întregul context, vă invităm să vedeți videoul de la finalul articolului.
Mircea Cărtărescu:
„Nu aș vrea ca cei care ne urmăresc să înțeleagă că un autor este un om care are o nevoie disperată de dragoste, pentru că toți oamenii au nevoie disperată de dragoste. Un autor are nevoie să fie citit, pentru că are nevoie ca oamenii să pătrundă în el însuși, să pătrundă în mintea lui și să vadă spectacolul care se desfășoară acolo și nu numai acolo. De fapt, fiecare carte este un fel de grefă de creier pe care donatorul, autorul, o oferă cititorului pentru a-l îmbogăți, pentru a-i schimba ceva din conținutul și lumea sa interioară.
Nu există autor în lume care a fost doar iubit. Nu există niciun mare muzician, dacă stăm să ne gândim, care a avut un succes instantaneu, fulminant și total și care a durat întreaga sa viață. Și nu acesta este idealul. Nu este idealul niciunui artist să fie adulat sau venerat. Idealul este să fie iubit într-un anumit sens în care iubire înseamnă înțelegere. A iubi un autor înseamnă a-l înțelege.
Cel mai bun public pe care l-am întâlnit eu vreodată este publicul german. Este un public care face parte dintr-o națiune foarte bine educată. Este o națiune care știe. Fiecare om care aparține aceste națiuni, firește, nu chiar toți, dar mai mulți decât în alte părți, știe că o dată pe lună trebuie să meargă la Operă, o dată pe săptămână la teatru… Are niște obligații interioare. În calendarul său, cum avem noi la ortodocși numele sfinților, așa are el niște obligații culturale, pe lângă multe altele. „Trebuie să merg sâmbătă la teatru“, și merge în fiecare sâmbătă la teatru. „Trebuie să ascult muzică clasică, măcar o jumătate de oră pe zi“. Și pe lângă toate aceste lucruri, care sunt extrem de frumoase, chiar dacă nouă ni se par ticăite, nemțești, meticuloase, ei au și sentimentul că nu le-a trecut luna bine dacă nu au văzut și un scriitor. Ei se duceau la aceste întâlniri, pentru că acum în pandemie sunt online și au pierdut orice farmec, se duceau, plătind 10 euro, care nu e o sumă deloc de aruncat, să vadă un scriitor. Mai puțin ca să-l asculte, ci să-l vadă. Este ceva foarte intim, într-un fel.
Eu nu mă definesc ca scriitor. Eu sunt un om foarte simplu. Pentru mine, ceea ce ține de faimă, de glorie, de recunoaștere, de reputație, nu sunt lucruri importante. Pentru mine, important e să îmi trăiesc viața și să-mi scriu cărțile. Altfel, sunt un om ca toți oamenii. Idealul meu e să fiu un om obișnuit, nu să fiu un artist mare sau un scriitor mare sau un guru național… Nu-mi doresc să fiu un scriitor național. Nu-mi doresc să mă citească toată lumea. Nu-mi doresc să fiu publicat în sute de mii de exemplare. Îmi doresc să stau liniștit și lumea să mă lase în pace.
Orgoliul meu e de a scrie bine. De a încerca să scriu cât se poate de bine. Nu mă confrunt cu ceilalți autori. Mă confrunt cu mine însumi și asta am făcut-o întotdeauna.
O prețuire adevărată nu înseamnă numai adulație. Nu înseamnă numai cronici pozitive, să te ridice toți în slăvi și să te pupe nu știu unde. Înseamnă să fii și lovit. Să știi să încasezi. Să fii ca un boxer. Niciun boxer nu dă numai el, nu lovește numai el. Și încasează. Și marii boxeri, după părerea mea, sunt cei care știu să încaseze.“
