Cu sau fără virgule?
http://www.ziarulmetropolis.ro/cu-sau-fara-virgule/

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârşire, semnele de punctuaţie au un rol important de care, adesea, nu suntem conştienţi.

Un articol de Cristina Drăgulin|15 Aprilie 2014

Istoricii presupun că în Antichitate cărțile erau citite cu voce tare. Căci altfel cum s-ar fi putut citi ceva având în vedere faptul că atunci nu existau semne de punctuație și spații între cuvinte? Se scria neîntrerupt și fără paragrafe. În Antichitate, cititul era rezervat câtorva oameni învățați (mai ales funcționari și clerici) și reprezenta, de obicei, un spectacol, scrierile fiind declamate în public de către oratori special instruiți.

În Evul Mediu, au început să fie introduse în texte primele semne de punctuație și scribii, lăsau spații între cuvinte. Acest lucru a permis una dintre marile revoluții din istoria scrisului și lecturii – aceea a trecerii de la cititul cu voce tare la cititul în gând. Tranziția a fost, desigur, lentă și a durat sute de ani.

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârșire, semnele de punctuație, au un rol important de care, adesea, nu suntem conștienți. Ele „reglează” înțelegerea textului citit în gând, pot schimba sensul unei fraze în totalitate dacă sunt puse unde nu trebuie și pot îngreuna lectura dacă sunt utilizate necorespunzător.

Acum, vom vorbi doar de virgulă. O întâlnesc des între subiect și predicat. Ca și când cel care a scris a stat să se gândească la cum să continue textul și, în acest timp, a pus o virgulă pentru a „completa” momentul de reflecție.

Am strecurat în text două virgule între subiect şi predicat. Vă invit să le identificaţi, dacă nu le-aţi „ochit” deja.

O altă regulă încălcată des este despărțirea vocativului prin virgulă de restul propoziției, fapt ce conduce, uneori, la confuzii privind sensul mesajului:

„Ascultă, Radu! Tata spune o poveste” nu este același lucru cu „Ascultă Radu o poveste?”.

„Noi mâncăm copii. Veniți și voi?” nu este același lucru cu „Noi mâncăm, copii! Veniți și voi?”.

Mai puțin evidentă este greșeala în cazul acesta – „La mulți ani Ana!”, când înainte de Ana ar trebui să punem virgulă.

Un mic experiment. Iată un paragraf din textul de mai sus, scris fără virgulă și fără spații. Cât timp vă trebuie ca să-l citiți și să-l înțelegeți în comparație cu cel original?

astăziuneorifolositeînexcesalteoriignoratecudesăvârșiresemneledepunctuațieauunrolimportant decareadeseanusuntemconștiențieleregleazăînțelegereatextuluicititîngândpotschimbasensuluneifrazeîntotalitatedacăsuntpuseundenutrebuieșipotîngreunalecturadacăsuntutilizatenecorespunzător



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123