Cu sau fără virgule?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-sau-fara-virgule/

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârşire, semnele de punctuaţie au un rol important de care, adesea, nu suntem conştienţi.

Un articol de Cristina Drăgulin|15 aprilie 2014

Istoricii presupun că în Antichitate cărțile erau citite cu voce tare. Căci altfel cum s-ar fi putut citi ceva având în vedere faptul că atunci nu existau semne de punctuație și spații între cuvinte? Se scria neîntrerupt și fără paragrafe. În Antichitate, cititul era rezervat câtorva oameni învățați (mai ales funcționari și clerici) și reprezenta, de obicei, un spectacol, scrierile fiind declamate în public de către oratori special instruiți.

În Evul Mediu, au început să fie introduse în texte primele semne de punctuație și scribii, lăsau spații între cuvinte. Acest lucru a permis una dintre marile revoluții din istoria scrisului și lecturii – aceea a trecerii de la cititul cu voce tare la cititul în gând. Tranziția a fost, desigur, lentă și a durat sute de ani.

Astăzi, uneori folosite în exces, alteori ignorate cu desăvârșire, semnele de punctuație, au un rol important de care, adesea, nu suntem conștienți. Ele „reglează” înțelegerea textului citit în gând, pot schimba sensul unei fraze în totalitate dacă sunt puse unde nu trebuie și pot îngreuna lectura dacă sunt utilizate necorespunzător.

Acum, vom vorbi doar de virgulă. O întâlnesc des între subiect și predicat. Ca și când cel care a scris a stat să se gândească la cum să continue textul și, în acest timp, a pus o virgulă pentru a „completa” momentul de reflecție.

Am strecurat în text două virgule între subiect şi predicat. Vă invit să le identificaţi, dacă nu le-aţi „ochit” deja.

O altă regulă încălcată des este despărțirea vocativului prin virgulă de restul propoziției, fapt ce conduce, uneori, la confuzii privind sensul mesajului:

„Ascultă, Radu! Tata spune o poveste” nu este același lucru cu „Ascultă Radu o poveste?”.

„Noi mâncăm copii. Veniți și voi?” nu este același lucru cu „Noi mâncăm, copii! Veniți și voi?”.

Mai puțin evidentă este greșeala în cazul acesta – „La mulți ani Ana!”, când înainte de Ana ar trebui să punem virgulă.

Un mic experiment. Iată un paragraf din textul de mai sus, scris fără virgulă și fără spații. Cât timp vă trebuie ca să-l citiți și să-l înțelegeți în comparație cu cel original?

astăziuneorifolositeînexcesalteoriignoratecudesăvârșiresemneledepunctuațieauunrolimportant decareadeseanusuntemconștiențieleregleazăînțelegereatextuluicititîngândpotschimbasensuluneifrazeîntotalitatedacăsuntpuseundenutrebuieșipotîngreunalecturadacăsuntutilizatenecorespunzător



15
/01
/24

Scriem cuvinte în grabă, le rostim în grabă. Folosim adesea structuri gramaticale greşite, preluate multe dintre ele din mass-media şi propagate cu o viteză uimitoare. Pe Facebook, pe whatsApp, aruncăm cuvinte, propoziții, toate scrise rapid și cel mai adesea fără grijă. Corectitudinea exprimării nu prea mai interesează pe nimeni.

31
/05
/23

„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâția în diferite contexte, putem și noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greșim, spunând „Exprimarea e omul”. Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalității noastre și al educației noastre, din care […]

13
/04
/23

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

27
/04
/21

De unde vine expresia „cum dregem busuiocul“? Cine îți face capul calendar? „Casă de piatră!” A freca sau a nu freca menta? Spuneți brașoave? Ziarul Metropolis vă prezintă în rubrica „Dans printre cuvinte“ câteva explicații pentru apariția acestor expresii intrate în vocabularul de zi cu zi.