Generalul armatei moarte! / România – Irlanda de Nord
http://www.ziarulmetropolis.ro/generalul-armatei-moarte-romania-irlanda-de-nord/

Generalul nostru ar merita din plin un Nobel pentru frumoasa limbă de lemn cu care ne asaltează simţirea şi simţurile.

Un articol de Nicolaie Dan (Dedes)|13 Noiembrie 2014

Generalul armatei moarte / Antrenorul care în ultimul deceniu a asistat mai mult la cumetrii politice decât la fotbal, ne anunţă cu seninătate că în meciul de pe Arena Naţională, Irlanda de Nord porneşte drept favorită. Superstiţiile şi discursurile şablon ar trebui să aibă şi ele limitele lor, dar la noi limitele sunt doar pentru a fi depăşite.

Poţi spune multe despre o echipă sau alta, dar să te predai declarativ în faţa unei echipe naţionale alcătuită majoritar din fotbalişti din ligile a doua şi a treia este echivalentul unei rafale de mitralieră executată metodic în propriile tibii. Nu le contestă nimeni rezultatele bune din această toamnă, însă saltul de la producător de surprize la certitudine se face mai greu în fotbal, aşa că până la finalul campaniei, Irlanda de Nord trebuie să rămână exact acolo unde îi este locul.

Dacă generalul italian din cartea lui Kadare, însoţit de un preot, plecase în Albania să-şi scoată armata de prin morminte anonime şi să o aducă acasă, generalul nostru, aparent mai credincios decât mulţi popi, îşi îngroapă soldaţii înainte ca aceştia să înceapă războiul. Şi dacă tot facem recurs la istorie, nu trebuie să uităm bătălia de acum 29 de ani, de pe decedatul stadion „23 August”, răvăşit la vremea respectivă de celebrele manifestări patriotice destinate zilei de …23 august.

Nu există riscul de a greşi atunci când spun că atât noi, cât şi ei, aveam echipe mult mai bune. Iată o minimă dovadă: România – Lung, Negrilă (46 Geolgău), Iovan, Iorgulescu, Ungureanu, Mateuț, Rednic, Boloni, Klein, Hagi, Coraș (62 Pițurcă); Irlanda de Nord: Jennings, Nicholl, O’Neill, McDonald, Donaghy, Penney (73 Armstrong), McIlroy, McCreery, Stewart (57Worthington), Quinn, Whiteside.

Atunci ne-au învins, acum aflăm că sunt favoriţi pentru omul care trebuie să ne ducă spre victorie. Cu un asemenea optimism altoit în limba de lemn de prun, nu ar trebui să ne mire dacă am afla că mai mulţi oameni au preferat să vadă Vocea României în loc de Naţionala României.

Fanioanele, salariul şi cauzele pierdute

Şi dacă tot am pomenit de meciul de acum 29 de ani îmi permit să introduc şi o scurtă poveste personală. În ciuda eforturilor regimului comunist, spiritul de mic generalulîntreprinzător al românului nu fusese complet înăbuşit în 1985.

Astfel, simţind potenţialul unei afaceri cu miros de bişniţă, pe fondul posibilei euforii provocate de calificarea la mondialul din Mexic, un consătean care prinsese bilet la meciul decisiv cu Irlanda de Nord a investit aproape un salariu în câteva zeci de fanioane.

Cu un ochi la slănină (mica afacere) şi cu altul la făină (pasiunea pentru fotbal) consăteanul a privit disperat cum se scufundă în Marea Irlandei afacerea lui şi calificarea noastră. În săptămânile următoare a încercat în zadar să îşi diminueze pagubele, singurul fanion pe care a reuşit să-l vândă fiind cel din imagine. Încă de pe atunci ofeream şi ultimul leu (de vot încă nu era vorba) pentru cauze pierdute. Hai România!

Epilog

Dacă nu batem Irlanda de Nord, în acest moment al vieţii noastre, există o singură soluţie, desfiinţarea echipei naţionale şi retragerea ei din toate competiţiile.

Foto: Generalul armatei moarte, România – Irlanda de Nord

02
/11
/16

Cine nu are bătrâni să-şi cumpere! Am întâlnit trei bucăți care ar merita să fie vândute la fiare vechi și foarte stricate. • Asistam liniștit- solitar, ca orice microbist care se respectă, la un meci din Cupa României (Progresul Spartak 2 – Comprest București 6-4) când trei domni cu cel puțin șase decenii de viață la activ, dacă nu chiar șapte, s-au plasat în vecinătatea mea și au început să foarfece la amintiri.

28
/10
/16

Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.

07
/10
/16

Un domn înalt, scheletic, încercănat, obosit, îmbrăcat cu haine mai mari cu două – trei numere se așează în fața mea zâmbind. Se uită pe geam și zâmbește sau râde pur și simplu.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

31
/08
/16

Hull a luptat eroic şi a pierdut eroic cu un gol primit în „Fergie time”, în ultima etapă din Premier League! Îmi pare rău pentru ei dar sper să-l angajeze pe Phelan manager cu normă întreagă. Are stofă şi chiar şi cu resurse limitate poate ţine echipa pe linia de plutire în acest sezon.

30
/08
/16

Ca în vremurile bune, când oamenii erau obișnuiți să plătească atunci când doreau să vadă un film, sâmbătă seara am mers la cinematograf. O carte și un film făcut după ea cu mult înainte să mă nasc au reprezentat combustibilul care m-a pus în mișcare. Nu puteam rata noua ecranizare a romanului „Ben Hur”!

24
/08
/16

Într-o vreme în care cinematografele și mai ales vizionările la „video” propuneau în special filme cu actori care fie rupeau norma la frumusețe sau rupeau adversarii în bătaie, m-am trezit ridicat de pe scaun de un domn, nici înalt, nici frumos – conform standardelor clasice, nici pletos, nici musculos. Revedeam filmul „Operațiunea monstrul” (scenariul: Titus Popovici / regia: Manole Marcus) și o seară de luni stătea să se sfârșească în brațele unei dimineți de marți, iar eu brusc vroiam să fiu Corneliu (Marin Moraru). Să pot explica, fumând fie și un cocean de porumb, cum am ales lingurița și am lansat milimetric în buza stufului de unde am recuperat monstrul într-o încleștare în care îi simțeam forța lui colosală.

23
/08
/16

Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.

15
/08
/16

Alături de Cinesseur şi Dede's, prietenii publicaţiei noastre, Ziarul Metropolis s-a hotărât să facă un experiment. Adică să adopte o echipă (de tigri) - Hull City, "The Tigers" - din cel mai frumos campionat de fotbal al lumii, Premier League, şi să meargă cu ea până în pânzele "galben-negre" ale sezonului 2016-2017. Pentru că, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, cultura şi sportul fac, mai mereu, casă bună.

21
/07
/16

N-am vrut niciodată să intru prin culisele vieţilor de oameni, dar meseria m-a adus şi aici. Am intrat şi prin culisele teatrelor. Artiştii sunt atât de orgolioşi. Stupid de orgolioşi. E în firea lucrurilor. Creatorii sunt, adesea, egoişti şi maniaci şi obsedaţi de ei înşişi. De prea multe ori sunt aşa. E nedrept, dar e adevărat.

06
/07
/16

Marțea sunt trei ceasuri rele! Așa am auzit. Acum m-am convins. Ca orice bărbat care se respectă la mijlocul săptămânii, la ceas tainic de amurg canicular, pregăteam o fleică la gratar și un sos de piper cu fulgi de ardei iute, rețetă proprie. Cum acțiunea părea să treneze am apucat telefonul de o aripă și am început să navighez pe internet.

27
/06
/16

Când am pășit timid către lumea filmului, unul dintre primii actori care m-au cucerit a fost Bud Spencer. Aveam vârsta ideală să fiu fascinat de Piedone. Oferta filmelor care rulau din când în când în sala de sport a școlii din satul meu cuprindea puține titluri, câteva filme cu haiduci, două – trei cu arte marțiale și celebra serie cu Piedone (în Egipt, Hong – Kong, Africa sau unde mai voia el să fie).

06
/06
/16

„Anii, iubirile și paharele de vin nu se numară niciodată”. Așa susțin italienii, am aflat asta dintr-un film de dragoste. Da, mă uit și la așa ceva în nopțile în care plouă cu lună plină. Evident, imediat după ce am aflat asta m-am pus pe numărat.

15
/05
/16

,,Bacalaureat” este un film de cinema despre care se va comenta îndelung, foarte româneşte. 

13
/04
/16

TURISM CULTURAL La Liverpool se poate ajunge în multe feluri. Eu am venit dinspre Londra, cu trenul. E singura cale pe care o cunosc. Despre ea vă scriu.

25
/03
/16

De-a lungul anilor, în momentele de relaxare am organizat, pe imensa arenă a imaginației, numeroase partide de fotbal, unde invitam fotbaliști din echipe și epoci diferite să joace exclusiv pentru mine. Ieșeau partide memorabile, dar trebuie să spun că mai mereu aveam grijă să câștige echipa în care jucau constant Dobay, Baratki, Di Stefano, Eusebio, Ionică Bogdan, Iașin, Dobrin, Cruyff, Kempes, Pușkaș, Socrates, într-un sistem de joc perfect, unu în poartă zece în față.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

Page 1 of 612345...Last »