Anghel Damian: „Subfinanțarea cronică și moartea lentă a instituțiilor de cultură din România“
https://www.ziarulmetropolis.ro/anghel-damian-subfinantarea-cronica-si-moartea-lenta-a-institutiilor-de-cultura-din-romania/

Într-o postare pe pagina lui de Facebook, Anghel Damian, unul dintre cei mai talentaţi tineri actori români ai momentului, aduce în dezbatere faptul că „toate teatrele din Bucureşti au avut în ultimii doi ani cele mai mici finanţări publice din ultimii 20 de ani“.

Un articol de Ziarul Metropolis|29 martie 2022

„Realitatea trista a acestui scandal in legatura cu Teatrul National Bucuresti este ca deturnează atenția de la ceva mult mai grav care se intampla in lumea teatrului si a culturii in general – subfinanțarea cronica si moartea lenta a institutiilor de cultura din Romania. Sa va dau cateva exemple:

Stiati ca Teatrul Metropolis (unul dintre putinele teatre de proiect din Romania) nu a primit finantarea aprobata in bugetul de anul trecut si din cauza PMB si a lui Nicușor Dan are restante la plata artistilor de peste 6 luni?

Stiati ca toate teatrele din Bucuresti au avut in ultimii 2 ani cele mai mici finantari publice din ultimii 20 de ani?

Stiati ca la nivel legislativ si administrativ nu s-a făcut nicio schimbare/imbunatatire si ca teatrele inca functioneaza ca niste intreprinderi care produc suruburi si piulite, nu cultura?

Si lista de „stiati ca” poate continua cat sa umple paginile unui roman de Tolstoi (sic!). M-as bucura sa vad ca lumea teatrala se scandalizeaza si se coalizeaza in primul rand in aceasta directie. Dar asa cum s-a intamplat mai tot timpul in cultura romaneasca, lumea se concentrează pe persoane fizice si mai puțin pe principii sistemice. Sa am pardon de impresie!“, scrie Anghel Damian pe pagina sa de Facebook.

lia bugnar

Lia Bugnar, actriță și dramaturg, completează, în mai multe comentarii la postarea lui Anghel Damian: „Noi jucam de 6 luni gratis la Metropolis doar ca sa nu se inchida teatrul ala, fara caldura si cu anunturi de „stingeti lumina dupa ce va machiati” puse pe oglinzi. Doar ca n-am facut (inca) circ, scriem depese peste depese la primarie (degeaba). (…) la Metropolis 80% dintre actorii colaboratori nu sunt angajati nicaieri. Metropolis era principala lor sursa de venit (…) Ne afecteaza ce ni se intampla. Si se intampla ca se pune lacatul pe un teatru care avea si 3 spectacole pe zi sapte zile din sapte. Si care mai si ofera scena tinerilor absolventi UNATC ca sa poata fi vazuti de public inca dinainte sa iasa din facultate. Cu intrare gratuita. …(directorul Metropolis nu este membru al niciunui partid si n-a fost vreodata. Iar ca director de teatru (si infiintator de teatru, ca el a facut Metropolisul) a facut o treaba impecabila“.

Foto cu Anghel Damian – Lucien Samaha

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.