Poftă de mujdei?
http://www.ziarulmetropolis.ro/pofta-de-mujdei/

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviştii şi istoricii au ipoteze şi explicaţii pentru „naşterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalităţi de a le verifica. Aşa se întâmplă şi în cazul cuvântului „mujdei”.

Un articol de Cristina Drăgulin|3 Septembrie 2014

Usturoiul, folosit din Antichitate în zona Asiei, este pomenit într-un text vechi de mai bine de 5000 de ani – un tratat de medicină scris în limba sanscrită. Se presupune că usturoiul a ajuns în Europa prin intermediul romanilor.

Există scrieri care atestă că dacii foloseau des usturoiul în diverse mâncăruri. Faptul că usturoiul era utilizat de daci sub formă de „mujdei” este confirmat de istoricul roman Dioscorides. Ei l-or fi inventat? Indiferent de răspuns, știm că mujdeiul era nu doar un sos pentru mâncare, ci și leac pentru indigestii, dureri de cap, răceli și alte boli.

O denumire veche a usturoiului era „ai”, de aceea ipoteza lingvistică a provenienței cuvântului din expresia „must-de-ai” este cea pe care o găsim în dicționar.

O altă ipoteză a provenienței cuvântului „mujdei”, propusă de scriitorul Victor Eftimiu, este expresia din limba franceză „mousse d’ail”, care înseamnă „spumă de usturoi”, un preparat obținut prin frecarea usturoiului și adăugarea de ulei, treptat, până se obține o spumă.

O formă asemănătoare a cuvântului „mujdei” există în limba maghiară – „muzsgyé”.

Se scrie și se pronunță mujdei, nu mușdei, iar pluralul este mujdeie. În plus, nu este necesar să folosim expresia mujdei de usturoi, deoarece sensul termenului de „mujdei”, consemnat de dicționar, este acela de „preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri”.

Pornind poate de la ideea că usturoiul întărește imunitatea și ne apără de boli, dând putere organismului să lupte cu infecțiile, mujdeiul a fost asociat cu ideea de virilitate și fertilitate, fiind folosit în argou cu sensul de „spermă”.



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123