Lecții de viață între două stații. POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz*)
https://www.ziarulmetropolis.ro/lectii-de-viata-intre-doua-statii-povestile-lui-dedes-din-autobuz/

O doamnă foarte în vârstă, cel puţin asta îmi indica faţa, discuta cu o tânără, nu vreau să o descriu pentru a nu atinge unele sensibilităţi.

Un articol de Dan Nicolaie (Dede's)|19 aprilie 2018

Doamna schimba subiectul discuției cu o viteză amețitoare, bucătărie, creșterea copiilor, modă, comportament în societate, carieră. Se ajunge, inevitabil și la bărbați și căsnicie.

”Cheia unei căsătorii fericite este următoarea: să îți iei un soț cu atât (cuprinde între două degede un centimetru de aer) mai inteligent decât tine”.

Domnișoara atacă frontal cu un mic monolog, din care reieșea că e foarte greu să găsească un bărbat chiar și cu o jumătate de centimetru de aer mai deștept decât ea, cum simte nevoia să controleze totul, alunecă ușor, dar discret, și spre sexul adeseori nesatisfăcător și cât de rari sunt cei care ar merita-o.

Doamna reușește să o stopeze, direct, fără ocolișuri:

”Draga mea, ce spui tu e discursul unei fete extrem de frumoase, care e convinsă că în numele unui corp minunat și al unei figuri drăgălașe, poate pretinde orice și adesea primește. Nu cred că e cazul să ți-l însușești. În cazul tău nu se pune problema să fie mai deștept sau mai prost, ci doar să fie.”

  • * O nouă poveste din #ratb (apropo Regia Autonoma de Transpot Bucuresti ar trebui să îmi ofere un abonament pe viață pentru promovare în formă continuată).

Foto: Lecții de viață între două stații. POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz) – Dede’s

 

 

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.