-->

Apocalipsa „balerinelor acvatice”
https://www.ziarulmetropolis.ro/apocalipsa-balerinelor-acvatice/

Înotul sincron într-o lume care-şi trăieşte agonia pe ritmuri stranii, imagini care combină poezia cu absurdul, o nonpoveste despre omul aflat pe drumul spre dezintegrare…

Un articol de Monica Andronescu|14 mai 2023

Spectacolul „Balerinele acvatice” pus în scenă de Monica Stoica, după textul lui David Drábek, este unul dintre proiectele câștigătoare în cadrul programului StarT, ediția I, 2022. Teatrul Metropolis își propune astfel să își reconfigureze statutul de platformă serioasă pentru tinerii creatori, un spațiu în același timp de cercetare și de explorare a propriilor mijloace estetice. În această categorie se înscrie și propunerea regizoarei Monica Stoica, o creatoare care oferă prin „Balerinele acvatice” un manifest teatral și o comedie satirică despre șase tineri care-și caută identitatea într-o societate obsedată de imagine și entertainment. Așa cum e lumea noastră…

David Drábek este un regizor și dramaturg ceh, un scriitor cunoscut și premiat, ale cărui texte critică societatea contemporană, sufocată de materialism, și consumerismul care a atins cote alarmante. Scrierile lui sunt, în esență, o satiră la adresa lumii noastre, personajele fiind anti-eroi care se luptă cu propriile probleme și cu un tip de presiune socială care îi dezumanizează. Fobii și diverse alte tipuri de complicații comportamentale, devieri, toate acestea devin limitele unor personaje fără background real, ca niște emanații ale unei lumi care și-a pierdut reperele, o lume în care suprarealismul și absurdul se întâlnesc și se completează. Aproape toate personajele lui sunt victime ale unei societăți viciate, ruginite, roase pe dinăuntru. Ce rămâne după ele? Fragmente de existență, lumi prăbușite.

Toată această stare de dezintegrare, de pierdere, de neputință de a comunica este surprinsă la nivel de imagine de spectacolul de pe scena Teatrului Metropolis. Unde textul trece în plan secund, lăsând loc imaginii să vorbească defragmentat unei lumi defragmentate, oferind acces unui public tânăr în miezul unui univers în care el trăiește deja în fiecare zi, dar pe care acum are prilejul să-l exploreze și dintr-o altă perspectivă. Candelabre, oglinzi în care jocul reflexiei capătă sensuri personale pentru spectatori, imagini a căror poezie construiește la rândul ei sensuri altfel greu de pătruns, așa arată lumea în derivă unde câțiva tineri își caută identitatea. Accente de umor nebănuite, muzică, momente sparte ca-ntr-un joc pe calculator, totul reconfigurează un univers în care personajele există la limita absurdului și a propriei imaginații. Într-o lume robotizată, artificială, în care comunicarea este imposibilă, nu le mai rămâne decât… înotul sincron.

„Cine suntem noi? Nu ce ne definește, ci cum existăm noi în acest surplus de informație, în această angoasă generată de o epocă competitivă, în care funcționează acel precept devenit marcă înregistrată al lui Darwin: „supraviețuiește cel mai puternic”, se întreabă regizoarea Monica Stoica. „Și cât de mult ne mai permitem să fim vulnerabili, adică să ne arătăm așa cum suntem, adevărați, timorați, devorați și plăpânzi? Spectacolul „Balerinele acvatice” nu va da răspunsuri, ci va naște întrebări despre existența noastră de azi, într-o lume ca un cub rubik, care se tot recombină la infinit, fără să ne lase răgaz”, explică ea.

Așadar, în spectacolul de la Teatrul Tineretului Metropolis veți descoperi poetic puse în scenă nevrozele din noi sau de lângă noi, veți privi față în față angoasa neputinței de a comunica, veți asista la un show gen „Românii au talent”, dar privit dintr-o perspectivă de un cinism atroce, veți face cunoștință cu câțiva tineri artiști și cu felul în care ei privesc și se raportează la teatru – Cristian Robe, Valentin Sichim, Andrei Ionescu, Macrina Bârlădeanu, Marius Boboc, Georgiana Herciu – veți descoperi, poate, un alt fel de a vorbi despre iubire. Și, nu în ultimul rând, veți face cunoștință cu viitorul teatrului. E bine? E rău? Veniți să vă convingeți!

BALERINELE ACVATICE

Regia: Monica Stoica

Scenografie: Ștefana Chelaru

Coregrafie: Relu Dobrin

Muzică: Adrian George Popescu

Video art & Lighting design: Vlad Lăzărescu

Distribuția:

Filip: Cristian Robe

Kajetan: Valentin Sichim

Pavel: Andrei Ionescu

Edita: Macrina Bârlădeanu

Ivan, prima femeie, regizorul de platou: Marius Boboc

Marketa, a doua femeie, Magda: Georgiana Herciu

Foto: Vlad Lăzărescu

24
/04
/26

Pe 23 aprilie, ziua lui Shakespeare și Ziua Internațională a Cărții se lega de fiecare dată de prezența lui George Banu, una dintre marile personalități care au marcat destinul teatrului în ultima parte a secolului 20 și începutul secolului 21.

03
/02
/26

Undeva, într-o fundătură din Bucureşti, din cartierul Rahova-Ferentari, „acolo unde întorceau tramvaiele 7 și 15, a treia stație de la Sebastian” se năștea acum 80 de ani, Ștefan Iordache. Era ziua de 3 februarie. „Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”. Era anul 1941.

22
/12
/25

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

14
/08
/25

Pe 14 august 1996, când a murit la reşedinţa lui de lângă Paris, Sergiu Celibidache străbătuse deja aproape un secol. Un secol de muzică, început într-o casă din Roman. A refuzat întotdeauna să-i fi înregistrate concertele pe discuri, pe motiv că spaţiul sonor nu poate fi redus la două dimensiuni.

13
/08
/24

La aproape 90 de ani, cea mai iubită actriță italiancă din toate timpurile, diva care a fermecat generații întregi de creatori și de iubitori de artă, cucerind ecranul încă de la primele încercări adolescentine, Sophia Loren conciliază fericit contrariile...

30
/07
/24

Povestea vieţii lui Tony Kushner, ea însăşi un spectacol tulbure, a dat naştere multor scandaluri, iar opiniile politice ale scriitorului, la fel ca orientările sale sexuale au făcut să curgă multă cerneală, fiind exclus din anumite cercuri şi marginalizat.

25
/07
/24

Accesul la ce era dincolo de masca timidă, uneori chiar veselă, purtată de fata blondă numită Sarah Kane, care credea în alt fel de teatru, este imposibil. Dar cuvintele care o definesc cel mai bine rămân acestea: „să faci din disperare ceva frumos”.

17
/07
/24

Două spectacole ale Teatrului Metropolis sunt prezente în cea de 34-a ediție a FNT, care se va desfășura la București, între 18 și 27 octombrie, „Părinți”, regia Cristian Ban, în selecția oficială, și „Cine l-a ucis pe tata?”, regia Andrei Măjeri, invitat ca spectacol care a obținut premiul pentru Cea mai bună regie în cadrul Galei UNITER.

05
/07
/24

„Perfecțiunea nu poate fi atinsă. E ca un joc de golf. Dar atât timp cât fereastra ta e luminată, poți doar să visezi la următorul pas, sau să faci ziua de astăzi mai bună, sau să faci ziua de astăzi să fie mai interesantă decât cea de ieri.”

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.