Apostol Arsaki. Un precursor al lui Darwin?
https://www.ziarulmetropolis.ro/apostol-arsaki-un-precursor-al-lui-darwin/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1789 se năştea la Hotahova (azi în Albania) un om cu destin neobişnuit. La zece ani vine în Ţara Românească, face studii de filosofie la Viena şi de medicină în Germania, la Halle; revine la Bucureşti şi aici are o carieră spectaculoasă, cu reverberaţii până astăzi în Grecia. S-a stins din viaţă în 1874. E vorba de Apostol Arsaki.

Un articol de Georgeta Filitti|23 februarie 2017

Ca student, îl salută pe împăratul Napoleon, aflat în vizită la Halle, îi recită un poem compus în cinstea fiului acestuia, Regele Romei, proaspăt născut, dar totodată îi cere să-i elibereze pe creştinii din Orient de sub jugul otoman. Doctoratul său înseamnă o cercetare exemplară pentru care a petrecut trei luni în Italia studiind 50 de specii de peşti mediteranieni. Rezultatele s-au concretizat în teza Despre creierul şi măduva spinării peştilor; a fost bine primită în lumea medicală, reeditată în mai multe rânduri, lăudată de G. Cuvier în monumentala sa monografie de 22 de volume, Istoria naturală a peştilor şi folosită de S. Freud, creatorul psihanalizei, în argumentările sale. Comunitatea ştiinţifică a constatat că teoria evoluţiei speciilor, care l-a consacrat pe Ch. Darwin, fusese formulată convingător, cu 40 de ani înainte, de Apostol Arsaki.

Doar că tânărul medic bucureştean a preferat să se întoarcă în ţara sa şi chiar dacă, într-un fel, şi-a continuat cariera profesională (fiind oftalmolog şi ginecolog!), aplecarea pentru politică a precumpănit. Toată viaţa a fost un apropiat al familiei Ghica (pe Grigore al III-lea, domn din această familiei l-a îngrijit în chip deosebit). Ca medic şef al capitalei (arhiiatros) s-a dovedit bun administrator dar şi excelent gospodar al averii sale – centrul proprietăţilor aflându-se la Vedea, lângă Giurgiu. Acolo se păstrează încă, şi sunt funcţionale, clădirile ridicate de el: conacul (azi primărie), poşta, şcoala, biserica.

Cariera politică a însemnat o activitate susţinută în Obşteasca Adunare a ţării unde, ca deputat, a fost un ca apărător al marii proprietăţi. La 24 ianuarie 1859 s-a numărat printre susţinătorii înflăcăraţi ai dublei alegeri a principelui Cuza, fapt reţinut în tabloul lui Th. Aman despre acest moment. Cariera sa politică a atins apogeul în domnia lui Cuza când a fost ministru de Externe şi, pentru câteva săptămâni, în 1862, prim ministru, după asasinarea lui Barbu Catargiu.

Proeminenţa numelui său în Grecia, până astăzi, se datorează unei nenorociri de familie. În 1835, fiul său, student la Viena, a vrut să se căsătorească cu o evreică. Părinţii s-au opus şi tinerii s-au sinucis. În amintirea acestei neîmpliniri, Apostol Arsaki a decis, în 1837, să facă o generoasă donaţie de 600 000 de drahme statului grec. S-a construit astfel o şcoală de fete, pusă sub patronajul reginei Amalia a Greciei, numită Arsakeion. În sediul iniţial din centrul Atenei, ajuns cu vremea neîncăpător, funcţionează un centru cultural multi funcţional. În ultimii ani, în cartierul Psihico, lângă ambasada României, s-a ridicat noua clădire a Aesakeion-ului, unde învaţă 14 000 de eleve. E o şcoală elitistă, care a adoptat în permanenţă cele mai noi metode de educaţie. În ţări din jurul Greciei au apărut filiale ale şcolii dar lucrul n-a fost cu putinţă şi în România, deşi întemeietorul, grec de origine, s-a dovedi, prin munca sa, a fi fost un bun român. Mormântul i-a dispărut de la cimitirul Bellu şi doar biserica din comuna Vedea (care până în 1964 s-a numit Apostol Arsaki), pictată de Gh. Tattarescu, mai evocă numele acestui binefăcător în sfera învăţământului.

Poate  cercetări aflate în curs vor pune în lumina reală şi contribuţia sa hotărâtoare la definirea teoriei evoluţioniste.



08
/05
/16

Există întâmplări în viaţă care par a fi extrase din romane, iar cele din romane, de multe ori, par rupte din viaţă. Ioan Russu Şirianu povestește în memoriile sale cum, eliminat din școala de la Arad, îmbrăcat cu iţari şi surtuc, încălţat cu opinci, pleacă pe jos spre Bucureşti, nădăjduind că-şi va găsi de lucru la unchiul Slavici.  Pe drum, îl cunoaște pe George Coșbuc.

27
/04
/16

Domnia Regelui Carol I a coincis cu o perioadă din istoria Europei cunoscută drept La belle époque. Atunci s-a construit masiv, s-au preluat modele, mai ales franţuzeşti, au fost invitaţi să lucreze în ţara noastră arhitecţi francezi, germani, cehi. Iniţiativa principală a aparţinut suveranului care a dispus (susţinând masiv din caseta particulară) ridicarea, refacerea sau modernizarea unor edificii rămase şi azi emblematice pentru Bucureşti.

25
/04
/16

Aşa a fost supranumit un domnitor în Ţara Românească din şirul fanarioţilor aflat pe tron între 1786 şi 1789. Nu făcea parte din familiile nobile din Fanar ci era, după spusa ambasadorului francez la Ţarigrad, „un ţărănoi din Arhipelag”.

11
/04
/16

Soprana Maria Callas a studiat Conservatorul din Atena şi a debutat în spectacolul “Tosca” la Teatrul Regal din Atena. Femeia plină de capricii, iubită sau urâtă cu aceeaşi forţă, fusese capabilă să-şi schimbe înfăţişarea şi să devină un mit, în urma unei banale cure de slăbire.

09
/04
/16

Între „misterele Bucureştiului” care stăruie de mai bine de un secol și jumătate, moartea violentă a lui Barbu Catargiu ocupă un loc aparte. Asasinat politic? Crimă pasională? Faptă de nebun? Răspunsul n-a fost aflat, deşi din vreme în vreme istoricii se pleacă, din păcate fără succes, asupra acelui moment. Dosarul a dispărut destul de repede după întocmire, procurorul Deşliu a fost demis şi lumea a început să se lanseze în ipoteze.

04
/04
/16

Prezenţa patrupedelor pe uliţele, apoi pe străzile oraşului, e o realitate consemnată încă de la întemeierea lui, pe vremea legendarului cioban Bucur. Ţinuţi la început să păzească proprietăţile, dar înmulţiţi fără socoteală, câinii au ajuns şi obiect de distracţie în mahalale.

02
/04
/16

„Chestiunea orientală” a însemnat un concept istoric vehiculat cu ardoare din sec. XVIII până la războiul din 1877-1878. Era vorba de disputele dintre marile puteri pentru dominarea drumului spre Orientul Apropiat. Ele au generat războaiele austro-ruso-turce, desfăşurate mai toate şi pe pământ românesc.

01
/04
/16

Trei sferturi de veac şi-a închinat viaţa în slujba cântecului şi, mai ales, a romanţei, despre care spunea că este cea mai sinceră, cea mai pătimaşă expresie a unei epoci şi a societăţii. Cântecele lui de inimă albastră au făcut duminici de vis din toate zilele săptămânii. Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915 si s-a stins din viață pe 18 iunie 2006.

28
/03
/16

La jumătatea anilor ’60, Ion Dichiseanu o cunoaşte la Festivalul de Film de la Beirut pe Sara Montiel, actriţă şi cîntăreaţă celebră în acea vreme, şi se îndrăgosteşte de ea la prima vedere. După puţin timp, când Sara ajunge la Bucureşti pentru a susţine o serie de concerte, vrea să-l întâlnească. Aşa începe povestea lor de iubire, descrisă în volumul “Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”, apărut la Polirom.

23
/03
/16

Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi organizează expoziţia Viaţa românească – 110 ani de la apariţie, ce valorifică patrimoniul MNLRI şi extraordinara colecţie a istoricului literar Nicolae Scurtu. Vor fi expuse în premieră documente de patrimoniu deosebit de valoroase pentru istoria noastră literară, de la scrisori şi fotografii la ediţii princeps, ediţii cu autograf sau cărţi de vizită.

22
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Oraş de câmpie, cu mai toate casele făcute din chirpici, paiantă ori nuiele  - asta până la mijlocul secolului al XIX-lea – Bucureştiul a rămas expus tuturor calamităţilor: inundaţii, cutremure, incendii. Acestea din urmă pârjoleau o uliţă, o mahala, până în 1847, când au distrus aproape o treime din el.

21
/03
/16

„Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal” - Emil Cioran. Considerat, alături de Mozart şi Beethoven, cel mai mare compozitor al lumii, Johann Sebastian Bach s-a născut într-o zi de 21 martie (1685).

20
/03
/16

În 1826, luminatul boier Dinicu Golescu publica „Însemnare a călătoriei mele“. Îşi ţinea băieţii la studii în Elveţia şi cu doi ani în urmă se dusese să vadă cum le merge învăţătura. A traversat Europa Centrală şi uimirile îl ţintuiesc la tot pasul. În Austria şi statele italiene, pe lângă drumuri şi şosele, cu rigole curate, străjuite de copaci atent îngrijiţi, tatăl viitorilor paşoptişti vede puzderie de statui. Ce sunt astea? La ce folosesc?