Capodopere poloneze alese de Scorsese
https://www.ziarulmetropolis.ro/capodopere-poloneze-alese-de-scorsese/

Vechea şi celebra şcoală poloneză de film nu e doar o amintire. Faima şi importanţa ei se întind până astăzi, aşa cum o dovedeşte şi un excepţional proiect din ultimii ani: „Martin Scorsese prezintă: Capodopere ale cinematografiei poloneze”.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 iulie 2020

Influentul regizor american Martin Scorsese, recunoscut şi pentru cinefilia sa ferventă, exprimată inclusiv prin programe de recuperare a numeroase filme clasice sau mai puţin ştiute din diferite cinematografii naţionale, s-a implicat acum câţiva ani într-un proiect de promovare la nivel internaţional, dar mai ales în SUA şi Canada, a marii şcoli poloneze de film.

Polonia avea deja de mulţi ani un amplu program de restaurare a filmelor clasice, prin care remasterizase sute de titluri. În 2011, la invitaţia lui Andrzej Wajda,  Martin Scorsese a vizitat celebra Şcoală Naţională Poloneză de Film din Łódź. Atunci s-au pus bazele a ceea ce a devenit „Martin Scorsese prezintă: Capodopere ale cinematografiei poloneze”.

Ambiţiosul plan a fost o colaborare între The Film Foundation, fundaţia de protejare şi conservare a patrimononiului cinematografic fondată de Martin Scorsese în 1990, compania DI Factory, specializată în restaurarea digitală a filmelor poloneze clasice, şi alţi parteneri din Polonia, atât privaţi, cât şi instituţionali.

Din bogatul patrimoniu cinematografic polonez, Martin Scorsese a ales 24 de titluri – marea majoritate realizate de regizori foarte cunoscuţi şi în afara Poloniei. Filmele au circulat mai întâi prin diferite programe (festivaluri, retrospective) sau chiar prin distribuţia obişnuită prin zeci de oraşe din SUA şi Canada, apoi au ajuns şi în Australia, Asia, dar şi Europa, în principal Marea Britanie.

Iar în final au fost trecute, la o calitate excepţională, în formatul Blu-ray, pentru a putea fi văzute şi acasă – impecabile tehnic, dar ireproşabile şi  din punct de vedere al prezentării lor. Cele 24 de filme au fost împărţite în trei box set-uri  a câte opt titluri. Fiecare box set conţine o bruşură de prezentare a regizorilor şi a filmelor, iar fiecare Blu-ray e completat cu o extinsă casetă tehnică.

Este un demers intimidant de elegant, care pune în valoare, aşa cum merită, o şcoală de film ce a făcut cu adevărat istorie. O arată inclusiv mărturia lui Martin Scorsese, care evocă, în introducere, anii de când era student la film la NYU şi când a învăţat despre şcoala poloneză de film, alături de neorealismul italian, noul val francez sau Hollywood-ul clasic.

„Este un cinematograf al viziunii personale, al angajamentului social şi al responsabilităţii poetice din care am învăţat cu toţii şi care stabileşte un standard înalt pe care eu, ca cineast, încerc să îl obţin cu fiecare film (…) Sunt filme care au o mare forţă emoţională şi vizuală – sunt filme „serioase” care, prin profunzimea lor, rezistă la vizionări repetate”. Este o parte din omagiul pe care Martin Scorsese îl aduce probabil celei mai puternice cinematografii din fostul bloc comunist. O şcoală de film care a dat un număr impresionat de mari regizori şi a cărei valoare a rezistat mai multe decenii, în ciuda diverselor turbulenţe politice.

Selecția lui Martin Scorsese poate fi folosită atât ca o foarte inspirată introducere în istoria cinematografiei poloneze postbelice, acoperind patru decenii, cât și ca un bun prilej de a înțelege mai bine opera unora dintre cineaști, cei din filmografia cărora regizorul american a ales mai multe titluri.

 

Lista de capodopere poloneze ales de Scorsese

(pentru uniformitate, am păstrat titlurile în engleză ale filmelor și le-am pus în ordine cronologică)

Ashes and Diamonds (1958) – Andrzej Wajda

Eroica (1958) – Andrzej Munk

The Last Day of Summer (1958) – Tadeusz Konwicki

Night Train (1959) – Jerzy Kawalerowicz

Innocent Sorcerers (1960) – Andrzej Wajda

Black Cross (1960) – Aleksander Ford

Mother Joan of the Angels (1961) – Jerzy Kawalerowicz

Knife in the Water (1962) – Roman Polanski

Jump (1965) – Tadeusz Konwicki

The Saragossa Manuscript (1965) – Wojciech Jerzy Has

Walkover (1965) – Jerzy Skolimowski

Pharaoh (1966) – Jerzy Kawalerowicz

We Have to Kill This Love (1972) – Janusz Morgenstern

The Hourglass Sanatorium (1973) – Wojciech Jerzy Has

The Illumination (1973) – Krzysztof Zanussi

The Wedding (1973) – Andrzej Wajda

The Promised Land (1975) – Andrzej Wajda

Camouflage (1977) – Krzysztof Zanussi

Provincial Actors (1979) – Agnieszka Holland

The Constant Factor (1980) – Krzysztof Zanussi

Man of Iron (1981) – Andrzej Wajda

Austeria (1982) – Jerzy Kawalerowicz

Blind Chance (1987) – Krzysztof Kieslowski

A Short Film About Killing (1988) – Krzysztof Kieslowski

 

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.