Romanul „Regina diavolului“, apărut la Editura Humanitas, reconstituie povestea ascensiunii şi decăderii uneia dintre cele mai proeminente figuri istorice ale secolului al XVI-lea.
Un articol de Teodora Gheorghe|10 iunie 2013
CRONICĂ DE CARTE Jeanne Kalogridis, pe numele său adevărat J.M. Dillard, s-a născut în 1954 în Tampa, Florida. Absolventă a Universităţii din Florida, predă timp de opt ani engleza la American University, în Washington D.C. Se mută pe Coasta de Vest, în California, unde începe o carieră literară de succes.
Sub pseudonimul Jeanne Kalogridis publică romanele istorice de renume internaţional: ciclul „The Diaries of the Family Dracul“ – Covenant with the Vampire (1995), Children of the Vampire (1996), Lord of the Vampires (1997) –, The Burning Times (1997), The Borgia Bride (2005), Eu, Mona Lisa (I, Mona Lisa, 2006), The Devil’s Queen (2009), The Scarlet Contessa: A Novel of the Italian Renaissance (2010).
„Regina diavolului“, apărut la Editura Humanitas, este un roman impunător despre viaţa Caterinei de Medici, una dintre cele mai proeminente figuri istorice ale secolului XVI. Caterina Maria Romula di Lorenzo de’ Medici se naşte la Florenţa în influenta familie de Medici. Fire precoce, de o maturitate uluitoare, Caterina urcă pe scena unui destin fascinant încă de la o vârstă fragedă.
După moartea părinţilor, ea ajunge în grija mătuşii ei Clarice, o femeie dură care va constitui un model de ambiţie şi dârzenie pentru micuţa Caterina. Alungarea Papei Clement de la Vatican aduce cu sine repudierea familiei de Medici. Curând, Caterina devine prizonieră într-o mănăstire, unde trăieşte în condiţii mizere.
O regină precoce
Chinurile Caterinei se încheie odată ce regele Francisc I al Franţei află de exilul fetiţei, care îi este rudă. La doar 14 ani, Caterina de Medici devine regina Franţei, căsătorindu-se cu Henric al II-lea. Evenimentul este doar începutul unei domnii tumultoase care i-a adus atât victorii, cât şi acuzaţii, cea mai gravă fiind implicarea în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Personalitate extrem de controversată, Caterina s-a folosit adesea de serviciile astrologului Cosmio Ruggieri, dar şi de predicţiile lui Nostradamus.
Romanul, deşi inspirat din fapte reale din istorie, are asupra cititorului impactul unei capodopere beletristice. Povestea este spusă la persoana întâi. Caterina ni se confesează, conferind o puternică aură de autenticitate evenimentelor descrise. Astfel, cititorul se teme şi stă cu sufletul la gură alaturi de protagonistă, pe parcursul drumului ei sinous către o ascensiune politică incontestabilă.
Accesul în universul interior al Caterinei îndulceşte imaginea de zbir a reginei din cărţile de istorie. Dincolo de masca durităţii şi a cruzimii transpare o femeie plină de frământări, supusă slăbiciunilor şi viselor nefaste. Totuşi, acţiunile ei rămân în permanenţă sub auspiciul forţelor întunericului, se care se serveşte spre a-şi atinge scopurile.
Deşi îşi ghidează deciziile după raţiuni nobile, nu putem afirma de fiecare dată, senin, că „scopul scuză mijloacele“. Caterina ucide primul om când este abia o copilă şi mult mai târziu participă, alături de astrologul ei devotat, la o ceremonie sângeroasă pentru a rămâne însărcinată cu soţul ei Henric.
O poveste de iubire
Cosimo Ruggieri este un personaj rupt parcă din romanele gotice. Este umbra din spatele celor mai mari decizii luate de Caterina de Medici. Puterea magnetică pe care o exercită asupra femeii se explică destul de vag prin legătura predestinată dintre cei doi. Cosimo devine alter-ego-ul înnegurat al Caterinei, manipulând în secret domnia Caterinei, căreia îi mărturiseşte, voalat, iubirea sa, abia către final.
Misterul domină atmosfera romanului, creând decorul perfect pentru o poveste construită din piese de puzzle atent selecţionate din istorie şi îmbrăcate în originalitatea scrierii lui Jeanne Kalogridis.
