Ce podcasturi mai ascultăm: Pe Bune, cu Andreea Vrabie
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-podcasturi-mai-ascultam-pe-bune-cu-andreea-vrabie/

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pe Bune“, un podcast despre cum au ajuns oameni creativi – artişti, actori, scriitori, muzicieni, fotografi – să facă ce fac şi care sunt dilemele şi anxietăţile cu care se confruntă în munca lor.

Un articol de Dan Boicea|29 iulie 2020

Podcastul este realizat de Andreea Vrabie, reporter la revista DoR.

Cel mai ascultat episod al podcastului tău este…

Andreea Vrabie: Interviul cu Răzvan Exarhu.

Cea mai interesantă idee pe care ai auzit-o într-un episod al podcastului realizat de tine este…

Că artiștii, de regulă, indiferent cât de răi au fost ca oameni, în operele lor au pus ce e mai bun din ei. Sau măcar n-au pus cea mai rea parte. E ceva ce mi-a spus Iv cel naiv când am vorbit despre anonimitatea lui și dorința de a ține artistul departe sau fără legătură cu omul din spatele lui. E ceva la care mă gândesc de mult timp, dacă ar trebui să separăm artistul de om, dacă e OK să ne mai uităm la filmele regizorului Woody Allen, de exemplu, știind cât de abuziv a fost omul Woody Allen. Nu știu dacă sunt de acord cu Iv, dar mi-a oferit un fel diferit de a vedea lucrurile, ceva la care nu mă gândisem până atunci și o perspectivă care a rămas cu mine.

Cum îl poate ajuta podcastul pe ascultătorul tău?

Invitații pe care îi am la Pe Bune povestesc care a fost parcursul lor profesional, dar mai ales care sunt dificultățile, fricile, anxietățile pe care le-au avut și le au în relație cu munca lor. Îi invit să împărtășească aceste vulnerabilități cu ascultătorii, pentru că vorbim prea mult despre reușite și prea puțin despre momentele în care ne-a fost greu în drumul către acele reușite: cum am trecut peste frica de eșec, ce ne-a provocat anxietate în începerea unui proiect nou, dubii de sine, sindromul impostorului, de câte ori am muncit până la epuizare sau am făcut sacrificii personale și așa mai departe.

Iar oamenii, citind doar despre succes, ajung să creadă că dacă ei întâmpină dificultăți e ceva în neregulă cu ei. Și nu e așa. Eu sper că ascultând episoadele Pe Bune, în care oameni pe care îi admiră vorbesc despre aceleași probleme și frici prin care au trecut sau trec și ei, senzația cu care rămân ascultătorii la final este de „nu sunt singur, deci e OK să trec prin asta”, iar efectul ascultării unui episod este unul terapeutic.

Ce alt podcast mai recomanzi și de ce?

This American Life are peste 20 de ani vechime și este unul dintre primele podcasturi pe care le-am ascultat. M-a fascinat modul în care reușește să trateze în profunzime un subiect dificil în doar 60 de minute, să transmită emoție prin povești umane și să fie, în același timp, și entertaining pentru ascultător. Din punctul meu de vedere, nu poți face jurnalism audio mai bine de atât.

Care sunt cele mai dragi trei episoade pe care le-ai realizat?

Mi-e foarte greu să aleg, pentru că chiar sunt recunoscătoare fiecărui invitat care a acceptat să vorbească deschis cu mine despre lucruri pe care le ținem în interiorul nostru de cele mai multe ori. Dar o să spun episodul cu Răzvan Exarhu, pentru că e cel pe care îl recomand cel mai des, e esența a tot ce ar trebui să fie Pe Bune. Cel cu Dana Rogoz, pentru că a fost foarte deschisă și umană. Și cel cu Dan Perjovschi, pentru că am pornit podcastul cu el în minte ca invitat și am avut nevoie de doi ani să-mi fac curaj să-l invit.

Podcastul Pe Bune poate fi ascultat aici:

Spotify
Apple
Soundcloud
Google
YouTube (doar câteva interviuri sunt urcate și aici)

Ce este un podcast

Podcastul este o emisiune audio înregistrată, pe diverse teme, pe care o poți asculta pe mai multe platforme și cu diverse dispozitive: desktop, smartphone, tabletă, iPod.



13
/12
/16

Emanuel Pârvu, membru al juriului care a selectat zece actori tineri pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis, este convins că noua generație de actori poate fi încurajată prin șansă. La rândul său, își amintește în rândurile care urmează cum la început de drum a avut ocazia de a învăța de la oameni de teatru precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureș și, mai ales, Liviu Ciulei.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.