Vă invităm să citiţi un fragment din „Exportaţii” de Sonia Devillers, volum în curs de apariţie la Editura Polirom (traducere de Doina Marian, prefaţă de Radu Ioanid).
Un articol de Ziarul Metropolis|17 august 2023
„În decembrie 1961 Harry și Gabriela Deleanu, fiicele lor Lena și Marina împreună cu bunica lor Roza Sanielevici au părăsit România cu trenul spre Paris. Reprezentau o mică parte din cei aproape un sfert de milion de evrei vânduți de statul comunist care au părăsit România umiliți, deseori forțați să renunțe la cetățenia română și la bunurile lor din țară în schimbul pașaportului. Rezultatul acestui comerț cu oameni a fost că regimul comunist din România a reușit acolo unde fascismul românesc a eșuat, și anume să creeze o Românie fără evrei.” (Radu Ioanid)
La începutul deceniului șapte, când familia Deleanu, fostă Greenberg, a plecat din România pentru a se stabili în Franța, nu a emigrat, ci i s-au acordat vize de ieșire din țară în urma unui troc în care statul român primea în schimb, după caz, animale domestice de rasă, instalații automatizate pentru ferme sau mașini-unelte moderne. După venirea la putere a lui Ceaușescu, afacerea va fi sistată temporar, apoi va lua proporții: statul socialist își va vinde bună parte din cetățenii de origine evreiască statului Israel. Asemenea unor mărfuri, aceștia vor fi evaluați și vânduți în străinătate pe valută forte – practic, exportați.
Cum a fost posibil ca în inima Europei postbelice să aibă loc un asemenea trafic cu ființe umane? Născută în Franța, jurnalista Sonia Devillers, descendentă a familiei Deleanu, se decide să descurce ițele acestei afaceri după ce descoperă numele bunicilor săi în lucrarea lui Radu Ioanid despre Securitatea română și vânzarea evreilor. Reconstituind povestea propriei familii în perioada interbelică și mai ales în cea de după instaurarea regimului comunist, când Delenii au fost siliți să părăsească țara, Exportaţii retrasează o mică istorie dureroasă ce se înscrie în marea istorie a eliminării evreilor din România.
„Una dintre cărțile cele mai marcante din acest nou sezon literar. Sonia Devillers trebuie citită.” (Les Échos)
„O poveste remarcabilă și plină de forță.” (Le Monde)
„Splendidă.” (L’Obs)
„O istorie mai ceva decât ficțiunea.” (Télérama)
„Un document-cheie.” (Lire)
„Exportaţii” de Sonia Devillers (fragment)
Editura Polirom, 2023. Traducere de Doina Marian. Prefață de Radu Ioanid
Partidul i‑a organizat Gabrielei o ședință de excludere care a fost, fără îndoială, cel mai brutal și mai umilitor lucru pe care a fost nevoită vreodată să‑l îndure. Singură în fața anchetatorilor, a trebuit să încaseze fără nici o tresărire un val de acuze rostite cu răutate și perfidie. Ideea era să o îngroape sub insulte și minciuni. Să o pună la pământ din vorbe, până când avea să ceară îndurare. Nu o cunoșteau însă pe bunica. Intenționa să îi facă pe acești câini urlători să înțeleagă cine era ea. Nu‑i mai rămânea nimic altceva de salvat decât mândria care o definea. Gabriela Deleanu, cu capul sus, pentru ultima dată. Se ridică și, cu o privire plină de semeție, se uită la ușă. Voia să se îndrepte cu pași siguri spre ea și să o trântească apoi cu zgomot. Tovarășii și șefii de celule ar fi continuat să latre în fața unui scaun gol. S‑ar fi vorbit multă vreme despre ieșirea ei. Dar în acel moment a simțit un șuvoi cald și abundent curgându‑i între picioare. Încremeni. Șuvoiul nu se mai oprea. Avea aproape 50 de ani și nu mai avusese menstruație de mult timp. Își simțea lenjeria îmbibată. Își strânse coapsele și își adună fusta pe furiș, simțind cum pata se întindea. Sânge, sânge.
Nu mai putea să întoarcă spatele anchetatorilor. A rămas înțepenită pe scaun, siderată mai mult de reacția corpului său decât de potopul de insulte care nu se mai sfârșea. Paralizată pe scaun, privind în gol, a suportat ședința până la ultimul cuvânt. Și a ieșit ultima, cu hainele pătate. O secretară rămăsese să o ajute. (…)
Situația bunicului devenea cu adevărat insuportabilă. Își pierduse postul de director al fabricii din București și fusese retrogradat ca simplu corector la editura tehnică a regimului. Salariul său modest avea să fie singurul venit al unei familii de cinci persoane, deoarece străbunica Roza, care avea o pensie minusculă, locuia cu ei.
La rândul său, a fost exclus din Partidul Comunist. Excluderea sa a fost însoțită de o înscenare scandaloasă. A avut parte de o ședință sub forma unei defulări publice. În general, tovarășul care era condamnat ieșea din această încercare murdărit și discreditat pentru totdeauna.
Rapoartele Securității menționează o dublă incriminare adusă lui Harry. El a fost acuzat că „a furat brevete de la oficiul de brevete” – oficiu pe care l‑a condus înainte să dețină postul de la primărie – și „le‑a vândut Statelor Unite pe câteva milioane de dolari”. Ce secret industrial puteau conține aceste brevete pentru ca America să dea o avere pe ele? Cine de peste ocean era atât de interesat de brevetele românești? Unde dispăruseră toate acele milioane? Nimeni nu a știut și nu a căutat vreodată să știe. Ancheta preliminară nu a însemnat altceva decât lipsă de probe, aberații și născociri. Păcat. Verișoara mea, sora mea și cu mine am fi încântate ca o enormă valiză cu bancnote verzi să ne aștepte undeva în subsolurile Washingtonului! La urma urmei, încă se mai poate întâmpla…
Sonia DEVILLERS s-a născut în 1975, la Paris. A urmat studii de filosofie la Sorbona, finalizate cu un doctorat. În prezent, este o reputată jurnalistă la Radio France Inter, abordând cu predilecție teme precum economia, societatea și mass-media. Les exportés, prima sa carte, a apărut în 2022 la Flammarion.
Situația bunicului devenea cu adevărat insuportabilă. Își pierduse postul de director al fabricii din București și fusese retrogradat ca simplu corector la editura tehnică a regimului. Salariul său modest avea să fie singurul venit al unei familii de cinci persoane (…).
