Tudor Călin Zarojanu: cinci motive pentru care merită să citeşti
https://www.ziarulmetropolis.ro/cinci-motive-pentru-care-merita-sa-citesti/

Citeşti „ca să înţelegi cum merge treaba, pentru că o carte nu-ţi cere nimic şi nu te bate la cap…“. Într-o prezentare neobişnuită, jurnalistul Tudor Călin Zarojanu le-a răspuns studenţilor la Marketing, cu ocazia centenarului ASE, la întrebarea „De ce-aş citi?“

Un articol de Tudor Călin Zarojanu|12 aprilie 2013

Citești „ca să fii cum vrea mușchii tăi, ca să înţelegi cum merge treaba, pentru că o carte nu-ţi cere nimic și nu te bate la cap…“. Într-o prezentare punctată de bancuri și de exemple, Tudor Călin Zarojanu, jurnalist și Director Editorial al Editurii Corint, le-a răspuns studenților la Marketing, cu ocazia centenarului ASE, la întrebarea „De ce-aș citi?“.

Fragment din conferinţă:

În şcoală ne obligă să citim. Acum au inventat şi clasa zero, ca să ne ia mai repede. Dă-i cu „A“, dă-i cu „M“, ma-ma, ta-ta, o-i-oi, Ana-are-mere, Neamul Şoimăreştilor! Aşa începe. Citeşti manuale, citeşti notiţe, citeşti cărţi, culegeri, mai târziu cursuri… Ce e obligatoriu e obligatoriu, n-ai ce-i face. Dar pentru ce motiv în lume m-aş apuca să citesc o carte pe care nu mi-a cerut nimeni s-o citesc, nu mi-a băgat-o pe gât, nu mă ascultă din ea, nu-mi dă notă pe ea, nu risc să pic vreun examen dacă n-o citesc?

Eu am reuşit să identific, până acum, 43 de motive pentru care merită să citeşti fără să fii obligat. Dar vă voi povesti doar despre cinci dintre ele.

Ca să te linişteşti că nu eşti nebun

Că nu eşti blestemat, deocheat, freaky, naşpa, defect, bulit. Sigur că acelaşi lucru poţi să-l afli şi din filme, dar acolo e o problemă: majoritatea personajelor sunt ATÂT de freaky încât nu-i nici o consolare faptul că tu nu eşti chiar aşa de dus cu capul. În cărţi, în schimb – şi mă refer la cărţile scrise în ultimii 7.000 de ani – întâlnim oameni ca noi, cărora le merge când bine, când rău, care trec prin momente penibile, ca şi noi, care au serioase îndoieli că viaţa lor e normală, ca şi noi, şi care, de regulă, miracol repetitiv – supravieţuiesc. Trăiesc, există, îşi revin, trec peste.

Fiecăruia dintre noi i se întâmplă, din când în când, câte o chestie despre care eşti tentat să spui: „Moşule, asta numai mie mi se putea întâmpla! Dracu’ m-a luat!” Nu, nu te ia dracul, decât, mă rog, dacă ţii neapărat să te ia, dacă te străduieşti, dacă perseverezi, atunci, da, te ia. Dar de regulă nu. Şi ASTA afli citind: că de la 1200 toamna au tot trecut diverşi prin ce treci tu acum. Nu era tequila, era cidru, nu erau slim-uri, era narghilea, nu era breakdown, era năuceală, nu era dependenţă de calculator, era dependenţă de cal – adică tot aia, în esenţă. Şi, cumva, o scoteau la capăt. De-aia e bine să citeşti. Te calmează.

Ca să trăieşti o sută de vieţi în loc de una singură

Ca să fii, când şi cât şi cum vrea muşchii tăi, Căpitanul Nemo, Madame Bovary sau dl. Grey… Ăla cu 50 de umbre sau vicii sau ce-are el acolo. Aaa, dacă aveţi o viaţă absolut minunată, exact aşa cum v-aţi dorit-o, strălucitoare, haioasă, relaxată, epică, marfă – atunci, nu, probabil că n-aveţi nevoie să vă identificaţi cu altcineva, să intraţi în pielea lui, să-i trăiţi trăirile, să-i suspinaţi suspinele.

Dar dacă mai e, aşa, un pic de lucru la viaţa dumneavoastră ca să fie cea mai tare din parcare, n-ar trebui să daţi cu piciorul şansei de a fi profesorul Robert Langdon din „Codul lui da Vinci” sau Detectivul Arkadian din „Sanctus”. Asta ca să aleg două personaje din cărţi la modă, thrillere religioase amândouă, că nu-i musai să ne identificăm cu Ghilgameş sau cu Ulise, deşi… Ulise a avut o viaţă destul de mişto, la urma urmei.

Ca să fii inteligent

Da’ ce, nu poţi fi inteligent şi fără citit? Ăăăă… mai greu. Poţi fi deştept, şmecher, ’oţ, dar nu inteligent, pentru că inteligenţa înseamnă, mai presus de orice, capacitatea de a face asociaţii libere de idei. Or, fără substanţa cărţilor, ce să asociezi? Hip-hop-ul cu Harelm shake-ul? Ştirile de la ora cinci cu ştirile de la ora șase? Dar, dacă citeşti…

O pereche pleacă în vacanţă pe malul unui lac. Lui îi plăcea să pescuiască, ea adora lectura.
Într-o dimineaţă, devreme de tot, când e apa liniştită şi peştele nebăgător de seamă, el plecă pe lac, prinse ce prinse, apoi se întoarse, lăsă uneltele în barcă şi se culcă la loc, mulţumit. Când soarele se strecură pe fereastră, fu rândul ei să se trezească şi să plece cu barca. Vâsli puţin, apoi îşi deschise cartea. După puţin timp, apare paznicul în barca lui:

– Vă amendez, pescuitul este interzis!
– Dar nu pescuiesc, nu se vede ?
– Poate că da, poate că nu, dar aveţi la dumneavoastră tot ce vă trebuie pentru pescuit!
– Dacă o faceţi, vă denunţ pentru viol, spuse calmă tânăra doamnă, fără să-şi ridice ochii din carte.
– Dar nu v-am violat.
– Poate că da, poate că nu, dar aveţi la dumneavoastră tot ce vă trebuie pentru asta.

Morala: Nu contraziceţi niciodată o femeie care citeşte!

Ca să ştii pe ce lume trăieşti

În romanul „Arta conversaţiei”, al Ilenei Vulpescu, personajul principal, o fată care învăţa mult, spre deosebire de colegii ei, e întrebată de unul dintre aceştia:

– La ce-ţi foloseşte să înveţi atât?
– Ca să înţeleg cum merge lumea.

Vă daţi seama că, pentru colegul ăla era un răspuns de doi lei. „Să înţeleg cum merge lumea”! Ete vax!

Dar pentru DUMNEAVOASTRĂ e un răspuns fundamental, pentru că va trebui să înţelegeţi cum merge lumea ca să ştiţi cui ce să vindeţi, ca să ştiţi ce nevoi are fiecare grup social sau, mă rog, ce nevoi trebuie să-l convingeţi dumneavoastră că are… Uitaţi-vă la TV şi pe stradă: e plin de oameni hotărâţi, dar care habar n-au pe ce lume trăiesc. Şi, chiar când descoperă ceva interesant, nu înţeleg ce-au descoperit.

O blondă intră într-un supermarket și, în timp ce face cumpărături, vede un obiect strălucitor lângă vânzător.
– Ce este chestia aia?
– Este un termos.
– Aha… Ce-i ăla un termos?
– Face ca alimentele reci să fie păstrate reci, iar pe cele calde le menține calde.
– Foarte tare! spune blonda și-și cumpără un termos.
A doua zi, la serviciu, o colegă o întreabă:
– Ce este chestia aia strălucitoare de lângă tine?
– Este un termos.
– Și la ce-i bun termosul ăsta?
– Face ca alimentele reci să fie păstrate reci, iar pe cele calde le menține calde.
– Foarte tare! Și ce ai în el?
– O cafea fierbinte și o înghețată …

Pentru că o carte, orice carte, e cel mai bun prieten cu putinţă

Nu te trădează, nu te dezamăgeşte, nu te părăseşte, nu-ţi cere nimic şi nu te bate la cap. Nu trebuie s-o opreşti din vorbit: dacă vrei, citeşti doar un capitol, o pagină, o frază.

Am spus „orice carte”? Da, orice carte. Cel care citeşte Dan Brown sau Danielle Steel este categoric câştigat faţă de cel care nu citeşte nimic. Şi nu există genuri minore! „Carrie” este un excepţional roman psihologic, în care Stephen King a ales ca personajul principal să aibă capacităţi paranormale. Putea să fie hacker şi să se răzbune pe cei care au provocat-o ştergându-le calculatoarele. Cine ar putea să spună că SF-ul e un gen minor dacă a citit măcar un roman de Isaac Asimov? Sau că romanul poliţist e un gen minor – dacă ai citit-o pe Agatha Christie?

Şi încă un lucru: nu există cărţi obligatorii. Există cărţi şi autori pe care AR FI BINE să le citeşti, dar nu obligatoriu. Important e să citeşti.

În mod esenţial, un om se poate defini în două feluri: prin ceea ce are şi prin ceea ce este.

De ce-aş citi? Pentru A FI.

Autorul a realizat, din martie 2011 până în august 2012, rubrica „De ce-aș citi?”, în cadrul telejurnalului de dimineaţă de pe TVR 1 şi TVR Info.

Foto: ASE, Facultatea de Marketing

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?