Tudor Călin Zarojanu: cinci motive pentru care merită să citeşti
https://www.ziarulmetropolis.ro/cinci-motive-pentru-care-merita-sa-citesti/

Citeşti „ca să înţelegi cum merge treaba, pentru că o carte nu-ţi cere nimic şi nu te bate la cap…“. Într-o prezentare neobişnuită, jurnalistul Tudor Călin Zarojanu le-a răspuns studenţilor la Marketing, cu ocazia centenarului ASE, la întrebarea „De ce-aş citi?“

Un articol de Tudor Călin Zarojanu|12 Aprilie 2013

Citești „ca să fii cum vrea mușchii tăi, ca să înţelegi cum merge treaba, pentru că o carte nu-ţi cere nimic și nu te bate la cap…“. Într-o prezentare punctată de bancuri și de exemple, Tudor Călin Zarojanu, jurnalist și Director Editorial al Editurii Corint, le-a răspuns studenților la Marketing, cu ocazia centenarului ASE, la întrebarea „De ce-aș citi?“.

Fragment din conferinţă:

În şcoală ne obligă să citim. Acum au inventat şi clasa zero, ca să ne ia mai repede. Dă-i cu „A“, dă-i cu „M“, ma-ma, ta-ta, o-i-oi, Ana-are-mere, Neamul Şoimăreştilor! Aşa începe. Citeşti manuale, citeşti notiţe, citeşti cărţi, culegeri, mai târziu cursuri… Ce e obligatoriu e obligatoriu, n-ai ce-i face. Dar pentru ce motiv în lume m-aş apuca să citesc o carte pe care nu mi-a cerut nimeni s-o citesc, nu mi-a băgat-o pe gât, nu mă ascultă din ea, nu-mi dă notă pe ea, nu risc să pic vreun examen dacă n-o citesc?

Eu am reuşit să identific, până acum, 43 de motive pentru care merită să citeşti fără să fii obligat. Dar vă voi povesti doar despre cinci dintre ele.

Ca să te linişteşti că nu eşti nebun

Că nu eşti blestemat, deocheat, freaky, naşpa, defect, bulit. Sigur că acelaşi lucru poţi să-l afli şi din filme, dar acolo e o problemă: majoritatea personajelor sunt ATÂT de freaky încât nu-i nici o consolare faptul că tu nu eşti chiar aşa de dus cu capul. În cărţi, în schimb – şi mă refer la cărţile scrise în ultimii 7.000 de ani – întâlnim oameni ca noi, cărora le merge când bine, când rău, care trec prin momente penibile, ca şi noi, care au serioase îndoieli că viaţa lor e normală, ca şi noi, şi care, de regulă, miracol repetitiv – supravieţuiesc. Trăiesc, există, îşi revin, trec peste.

Fiecăruia dintre noi i se întâmplă, din când în când, câte o chestie despre care eşti tentat să spui: „Moşule, asta numai mie mi se putea întâmpla! Dracu’ m-a luat!” Nu, nu te ia dracul, decât, mă rog, dacă ţii neapărat să te ia, dacă te străduieşti, dacă perseverezi, atunci, da, te ia. Dar de regulă nu. Şi ASTA afli citind: că de la 1200 toamna au tot trecut diverşi prin ce treci tu acum. Nu era tequila, era cidru, nu erau slim-uri, era narghilea, nu era breakdown, era năuceală, nu era dependenţă de calculator, era dependenţă de cal – adică tot aia, în esenţă. Şi, cumva, o scoteau la capăt. De-aia e bine să citeşti. Te calmează.

Ca să trăieşti o sută de vieţi în loc de una singură

Ca să fii, când şi cât şi cum vrea muşchii tăi, Căpitanul Nemo, Madame Bovary sau dl. Grey… Ăla cu 50 de umbre sau vicii sau ce-are el acolo. Aaa, dacă aveţi o viaţă absolut minunată, exact aşa cum v-aţi dorit-o, strălucitoare, haioasă, relaxată, epică, marfă – atunci, nu, probabil că n-aveţi nevoie să vă identificaţi cu altcineva, să intraţi în pielea lui, să-i trăiţi trăirile, să-i suspinaţi suspinele.

Dar dacă mai e, aşa, un pic de lucru la viaţa dumneavoastră ca să fie cea mai tare din parcare, n-ar trebui să daţi cu piciorul şansei de a fi profesorul Robert Langdon din „Codul lui da Vinci” sau Detectivul Arkadian din „Sanctus”. Asta ca să aleg două personaje din cărţi la modă, thrillere religioase amândouă, că nu-i musai să ne identificăm cu Ghilgameş sau cu Ulise, deşi… Ulise a avut o viaţă destul de mişto, la urma urmei.

Ca să fii inteligent

Da’ ce, nu poţi fi inteligent şi fără citit? Ăăăă… mai greu. Poţi fi deştept, şmecher, ’oţ, dar nu inteligent, pentru că inteligenţa înseamnă, mai presus de orice, capacitatea de a face asociaţii libere de idei. Or, fără substanţa cărţilor, ce să asociezi? Hip-hop-ul cu Harelm shake-ul? Ştirile de la ora cinci cu ştirile de la ora șase? Dar, dacă citeşti…

O pereche pleacă în vacanţă pe malul unui lac. Lui îi plăcea să pescuiască, ea adora lectura.
Într-o dimineaţă, devreme de tot, când e apa liniştită şi peştele nebăgător de seamă, el plecă pe lac, prinse ce prinse, apoi se întoarse, lăsă uneltele în barcă şi se culcă la loc, mulţumit. Când soarele se strecură pe fereastră, fu rândul ei să se trezească şi să plece cu barca. Vâsli puţin, apoi îşi deschise cartea. După puţin timp, apare paznicul în barca lui:

– Vă amendez, pescuitul este interzis!
– Dar nu pescuiesc, nu se vede ?
– Poate că da, poate că nu, dar aveţi la dumneavoastră tot ce vă trebuie pentru pescuit!
– Dacă o faceţi, vă denunţ pentru viol, spuse calmă tânăra doamnă, fără să-şi ridice ochii din carte.
– Dar nu v-am violat.
– Poate că da, poate că nu, dar aveţi la dumneavoastră tot ce vă trebuie pentru asta.

Morala: Nu contraziceţi niciodată o femeie care citeşte!

Ca să ştii pe ce lume trăieşti

În romanul „Arta conversaţiei”, al Ilenei Vulpescu, personajul principal, o fată care învăţa mult, spre deosebire de colegii ei, e întrebată de unul dintre aceştia:

– La ce-ţi foloseşte să înveţi atât?
– Ca să înţeleg cum merge lumea.

Vă daţi seama că, pentru colegul ăla era un răspuns de doi lei. „Să înţeleg cum merge lumea”! Ete vax!

Dar pentru DUMNEAVOASTRĂ e un răspuns fundamental, pentru că va trebui să înţelegeţi cum merge lumea ca să ştiţi cui ce să vindeţi, ca să ştiţi ce nevoi are fiecare grup social sau, mă rog, ce nevoi trebuie să-l convingeţi dumneavoastră că are… Uitaţi-vă la TV şi pe stradă: e plin de oameni hotărâţi, dar care habar n-au pe ce lume trăiesc. Şi, chiar când descoperă ceva interesant, nu înţeleg ce-au descoperit.

O blondă intră într-un supermarket și, în timp ce face cumpărături, vede un obiect strălucitor lângă vânzător.
– Ce este chestia aia?
– Este un termos.
– Aha… Ce-i ăla un termos?
– Face ca alimentele reci să fie păstrate reci, iar pe cele calde le menține calde.
– Foarte tare! spune blonda și-și cumpără un termos.
A doua zi, la serviciu, o colegă o întreabă:
– Ce este chestia aia strălucitoare de lângă tine?
– Este un termos.
– Și la ce-i bun termosul ăsta?
– Face ca alimentele reci să fie păstrate reci, iar pe cele calde le menține calde.
– Foarte tare! Și ce ai în el?
– O cafea fierbinte și o înghețată …

Pentru că o carte, orice carte, e cel mai bun prieten cu putinţă

Nu te trădează, nu te dezamăgeşte, nu te părăseşte, nu-ţi cere nimic şi nu te bate la cap. Nu trebuie s-o opreşti din vorbit: dacă vrei, citeşti doar un capitol, o pagină, o frază.

Am spus „orice carte”? Da, orice carte. Cel care citeşte Dan Brown sau Danielle Steel este categoric câştigat faţă de cel care nu citeşte nimic. Şi nu există genuri minore! „Carrie” este un excepţional roman psihologic, în care Stephen King a ales ca personajul principal să aibă capacităţi paranormale. Putea să fie hacker şi să se răzbune pe cei care au provocat-o ştergându-le calculatoarele. Cine ar putea să spună că SF-ul e un gen minor dacă a citit măcar un roman de Isaac Asimov? Sau că romanul poliţist e un gen minor – dacă ai citit-o pe Agatha Christie?

Şi încă un lucru: nu există cărţi obligatorii. Există cărţi şi autori pe care AR FI BINE să le citeşti, dar nu obligatoriu. Important e să citeşti.

În mod esenţial, un om se poate defini în două feluri: prin ceea ce are şi prin ceea ce este.

De ce-aş citi? Pentru A FI.

Autorul a realizat, din martie 2011 până în august 2012, rubrica „De ce-aș citi?”, în cadrul telejurnalului de dimineaţă de pe TVR 1 şi TVR Info.

Foto: ASE, Facultatea de Marketing

Citiţi şi:
21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 1 of 9312345...102030...Last »