-->

Cum e corect? „Mărturia femeii sechestrate” sau „mărturia femeii sechestrată”?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-e-corect/

Nu e nicio noutate, canalele de televiziune din România, site-urile şi diferitele publicaţii online sunt într-o goană permanentă. Aşa cum suntem şi noi.

Un articol de Monica Andronescu|11 decembrie 2023

Cu toții se grăbesc să anunțe cât mai mult. Și, cu cât mai multe nenorociri, cu atât mai bine! Rating-ul e asigurat. Senzaționalul vinde în continuare. În plus, cum educația nu e o prioritate, nici vorbirea nu poate fi. Cui îi mai pasă de asemenea… „detalii” gramaticale? Dacă reporterii și realizatorii de televiziune, care se adresează unui număr mare de telespectatori, tot anunță „reîntoarcerea din nou la normalitate” sau „implementarea unei strategii verificată în alte țări”, atunci, ce așteptări de la colportorii de știri senzaționale și mondene?

Evident, o să răspundă orice om de bun-simț, și știrile mondene sau senzaționaliste trebuie scrise corect gramatical. Nimic mai adevărat. Dar asta nu e tocmai o… regulă la noi. Greșelile de toate felurile se țin lanț, publicul nu protestează, ci consumă cuminte ce i se oferă.

„Mărturia femeii sechestrată este absolut teribilă”, anunța un site cunoscut. Serios? Chiar așa, „mărturia femeii sechestrată?” Nici măcar timpanul nu tresare? Pentru cei lipsiți de noțiuni gramaticale, nimic de mirare! Doar e vorba despre o singură fată, nu?!

Ei bine… da! E vorba despre o singură femeie, doar că… nu despre asta e vorba! E vorba despre o problemă gramaticală: un acord pe care cei lipsiți de noțiuni gramaticale nu îl înțeleg, drept care îl greșesc. Printre greșelile deloc scuzabile care s-au generalizat în ultimii ani se află cele cauzate de necunoașterea acordului între adjectiv/ verb la participiu și substantiv la forma de genitiv-dativ, mai ales în cazul substantivelor de gen feminin. În exemplul nostru, substantivul „femeii” e folosit la forma de genitiv, iar participiul care îl însoțește trebuie să se acorde în gen, număr și caz cu el. Forma corectă de participiu pentru „a sechestra”, la feminin, singular, genitiv-dativ, este „sechestrate” (la nominativ fiind „sechestrată”: „o femeie sechestrată”). Concluzia? Este corectă gramatical formularea „mărturia femeii sechestrate” („sechestrate” se acordă cu „femeii”). Așadar, spunem și scriem, ca să amintesc titlul unei cărți cunoscute (nu „cunoscută”), „Memoriile unei fete cuminți” (nu „cuminte”), „amintirile liceenei frumoase” (nu „frumoasă”), „povestea unei fete abuzate” (nu „abuzată”).

Când aveți o clipă, priviți dumneavoastră spre ecran, când talk show-urile și jurnalele informative sunt în toi pe canalele de știri, adică tot timpul, aruncați un ochi la știrile din nenumărate publicații online și o să vedeți realitatea chiar și acolo unde nu v-ați aștepta. De astfel de… „detalii”, care se învață tot la școală și sunt activate și de instinctul vorbitorului nativ, puțini se mai împiedică.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?