Elogiu lui Johann Sebastian Bach
https://www.ziarulmetropolis.ro/elogiu-lui-johann-sebastian-bach/

„Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal” – Emil Cioran. Considerat, alături de Mozart şi Beethoven, cel mai mare compozitor al lumii, Johann Sebastian Bach s-a născut într-o zi de 21 martie (1685).

Un articol de Petre Ivan|21 martie 2016

Apărând la un moment propice în Istoria Muzicii, Bach a combinat principalele stiluri, forme şi tradiţii naţionale ce se dezvoltaseră în perioadele precedente, îmbogăţindu-le şi creând o sinteză fără egal. Exegeţii săi sunt de părere că J.S. Bach s-a dovedit, totodată, un adevărat vizionar, anumite pasaje muzicale din creaţia sa lăsând să se întrevadă tendinţe şi stiluri apărute abia în secolul al XX-lea.

Şi cum este aproape imposibil să nu-l iubeşti pe Bach – compozitorul care a lăsat în urma sa peste 1600 de lucrări, majoritatea dintre ele geniale – şi să te entuziasmezi după ce îl asculţi, am selectat câteva „declaraţii de dragoste” surprinzătoare, la adresa sa, lăsate posterităţii de personalităţi marcante ale culturii.

Cea mai mare întâlnire din viaţa mea: Bach. După el, Dostoievski; apoi scepticii greci, apoi Buddha… pe urmă, dar ce mai contează ce vine pe urmă…” – Emil Cioran.

„Toccata lui Bach m-a sfâşiat atunci pe dinăuntru. Am fost în acelaşi timp disperat şi fericit. Disperat, pentru că mi s-a făcut brusc teamă că nu voi putea face niciodată parte din lumea grandioasă a unei astfel de muzici, şi fericit, pentru că simţeam că fac parte din ea” – Erich Bergel.

Despre viaţa şi opera lui Bach n-am de spus decât atât: ascultă, cântă, iubeşte, venerează – şi ţine-ţi gura. – Albert Einstein.

„Fără Bach, teologia ar fi lipsită de obiect, Facerea ar fi fictivă, iar neantul – peremptoriu. Dacă e cineva pe lumea sta care să-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu” – Emil Cioran.

Dacă ni-i imaginăm pe marii compozitori sub forma unui lanţ de munţi, atunci Bach îşi înalţă culmea departe, deasupra norilor, unde toate razele arzătoare ale soarelui alunecă pe suprafaţa de o albeaţă orbitoare a învelişului ei de gheaţă. Aşa este Bach, limpede şi strălucitor ca si cristalul – Maxim Gorki.

„Bach deschide un drum spre univers. După ce l-au ascultat, oamenii simt că, până la urmă, viaţa are un sens” – Helmut Walcha.

Când apare noua ediţie a lui Handel şi intru în posesia ei, am să o pun în biblioteca mea şi am să spun: de îndată ce o să am timp o să mă uit la ea. Dar când apare o nouă ediţie a lui Bach, las totul la o parte – Johannes Brahms.

„Bach este tatăl, noi suntem copiii lui” – Wolfgang Amadeus Mozart.

Nu pârâu, ci ocean trebuia să se numească” (în germană, Bach=pârâu) – Ludwig van Beethoven

Când îl asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a fiinţei divine ţi se desfăşoară în faţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi – Emil Cioran.

Foto: Johann Sebastian Bach – wikipedia

27
/04
/23

OPINIE Reflecția despre teatru presupune și redescoperire. Invitându-vă permanent la întoarceri necesare, Ziarul Metropolis a scos din arhive uitate un dialog cu criticul Martin Esslin, intrat în istorie datorită cărții sale „Teatrul absurdului”, apărută în 1961, care explica și recunoștea un fenomen.

24
/04
/23

„Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

28
/03
/23

Printre numeroasele povești întunecate rămase în istoria tulburată a anilor 1950 s-a rătăcit și povestea demnă de film a unei actrițe care fascinase în mult admiratul interbelic, sub numele de scenă Tina Barbu.

27
/03
/23

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”

26
/03
/23

„Adevărata stare, de fapt, este că eu trăiesc mereu în copilărie, cutreier apartamentele vag luminate, mă plimb pe străzile tăcute ale Uppsalei, stau în fața casei de vară și ascult mesteacănul cel uriaș. Mă deplasez instant. De fapt, locuiesc mereu în visul meu și doar fac vizite în realitate.”