Filmul ca antidepresiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/filmul-ca-antidepresiv/

★★★★★ CRONICĂ DE FILM Prezent anul trecut în mai multe festivaluri şi disponibil acum în România pe platforma MUBI, „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don’t Think I’ll Scream”, 2019), debutul regizorului francez Frank Beauvais, este un excelent documentar eseu, potrivit şi pentru perioada bizară pe care o trăim.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 iulie 2020

În urma unei despărțiri dureroase și fără perspectiva unor noi proiecte, un cineast se retrage temporar într-un sat din Alsacia, unde timp de mai mult luni vede compulsiv filme, câte patru-cinci pe zi. În paralel, pe glob au loc diverse tragedii, și în special atentate teroriste în Franța.

Cinema-ul ca evadare dintr-o realitate apăsătoare și greu de privit în față sau antidot la depresie și sursă de regenerare? Este miza extraordinară pe care o lansează Frank Beauvais în filmul său de debut, documentarul eseu „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don’t Think I’ll Scream”, 2019).

E mai întâi vocea melancolică a regizorului însuși, care domină coloană sonoră și pe care o auzim de la început și până la sfârșit. Apoi, e textul lui Frank Beauvais, care uneori ia forma unui jurnal foarte intim, ce consemnează emoții, amintiri sau pur și simplu întâmplări banale, cum ar fi vizitele unor prieteni, iar alteori devine o reflecție despre lume și societate.

Fără cuvinte mari, fără platitudini, fără lamentări. Un flux liber de idei care exprimă criza interioară a unui artist în căutarea unor motive de a merge mai departe.

Iar salvarea pare să vină nu din existența socială însăși, care și-a pierdut pentru moment sensul, ci din cinema-ul trăit în solitudine. Din plonjarea obsesivă, devoratoare, în imagini cinematografice, care devin memoria însăși a unui anumit moment.

Pentru că actul de a se filma sau pur și simplu de a filma ceva într-o astfel de criză existențială ar fi greu sau ar putea fi văzut chiar ca o manifestare de autocomplezență ori o impudoare, Beauvais se folosește de filmele altora pentru a-și completa vizual eseul pe care ni-l împărtășește și prin care se destăinuie.

Rezultă un montaj elaborat și ambițios cu scurte momente, ca niște străfulgerări, fără sunete sau muzică, din sute și sute de filme, majoritatea puțin cunoscute, iar unele de-a dreptul obscure. Scopul lor este de a reflecta, în cele mai neașteptate feluri, stările pe care le sugerează voice over-ul.

Textul și imaginea intră astfel într-un dialog extrem de stimulant și, până la urmă, emoționant. Iar ideea splendidă pe care o propune Beauvais e că cinema-ul, în ciuda caracterului său artificial, poate deveni un refugiu în fața durerii, atunci când îi este asumată natura profund reflexiv-terapeutică.

Și chiar dacă, în fond, nu înlocuiește viața, poate ajuta la înțelegerea ei și o poate face mai suportabilă în misterul ei.

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.