În laboratorul de idei al lui Bergman
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-laboratorul-de-idei-al-lui-bergman/

CARTEA DE CINEMA Cinefilii care au îndrăgit celebra autobiografie a lui Ingmar Bergman, “Lanterna magică”, apărută şi în română la Editura Meridiane în 1994, s-ar putea să fie puţin dezamăgiţi sau măcar surprinşi de continuarea volumului, lansată la noi cu titlul “Imagini. Viaţa mea în film” şi scoasă recent de Editura Nemira (în traducerea Ioanei Ghişa şi cu o prefaţă de Andrei Gorzo).

Un articol de Ionuţ Mareş|24 februarie 2022

Şi asta pentru că noua carte poate părea mai puţin abisală. Nu mai dăm peste atât de multe observaţii autobiografice şi intelectuale (sau cel puţin nu sub forma unor vorbe de duh citabile), peste atât de multe referinţe la relaţia zbuciumată cu familia şi cu credinţa şi nici măcar peste nesfârşite frământări artistice (iar acolo unde acestea apar, sunt date la foc mic). Adică fix ceea ce a contribuit decisiv la construirea unei legende de cineast canonic permanent chinuit şi care se ia la trântă cu cele mai mari teme, cele despre care nu se poate vorbi decât cu reverenţă.

Gândită iniţial ca o carte-interviu, din care au fost scoase în cele din urmă aproape toate întrebările criticului Lasse Bergström şi în care răspunsurile au fost completate cu numeroase fragmente din jurnalul de creaţie al lui Bergman, “Imagini. Viaţa mea în film” este un volum cerebral, aproape rece. În orice caz, mai puţin apetisant la o lectură grăbită.

Sigur, abundenţa de trimiteri la personaje şi la situaţii din zecile sale de filme te poate frustra dacă nu ai văzut unele titluri sau dacă altele, adică cele mai puţin cunoscute, nu îţi mai sunt proaspete în minte (şi cine s-ar încumeta să îi revadă filmografia înainte de a se apuca de citit?). Însă odată depăşit acest prag – eventuala nemulţumire că multe dintre numele de oameni fictivi sau reali care populează mintea cineastului suedez îţi sunt, de fapt, străine -, cartea se dovedeşte o bună uşă de intrare în laboratorul de idei al lui Bergman. O invitaţie la o incursiune lucidă şi chiar critică într-o filmografie întinsă pe mai multe perioade sociale, politice şi cinematografice.

Regizorul nu îşi discută atât de mult filmele în forma lor finală (deşi are deseori verdicte nemiloase despre ce i-a ieşit), ci geneza sau construcţia lor – de la sursele din care s-au născut scenariile (obsesii, observaţii, experienţe, probleme intime, vise, fantezii, texte literare, mituri) şi cum a rezolvat sau ar fi putut rezolva dramaturgic sau ca mizanscenă unele momente, la diverse dificultăţi sau bucurii de producţie. Aranjarea filmelor nu e cronologică, ci mai degrabă tematică. Iar pe alocuri, adică atunci când contextul familial sau profesional a influenţat lucrul la filme, sunt trasate legături şi cu viaţa sa personală sau cu cealaltă latură a sa publică, de director de teatru.

Marele merit al cărţii, dincolo de revelaţiile pe care le poate oferi în legătură cu interpretarea unuia sau altuia dintre filme (iar asta poate da satisfacţie pasionaţilor de opera sa), este că Bergman îşi deconstruieşte propria aură de autor de cinema care pluteşte doar în sfera ideilor scrise cu majusculă.

Deşi îşi exprimă şi destule satisfacţii, nu se sfieşte să recunoască deschis că unele filme, mai ales de la începutul carierei, au fost simple comenzi comerciale, că altele au fost făcute pentru a-şi mulţumi producătorii şi a-i convinge să-l lase să-şi realizeze proiectele foarte personale şi că unele au fost pur şi simplu ratate.

În urma lecturii, pare a rămâne un mister: Cum se poate ca un proces atât de tehnic şi de meşteşugăresc, atât de dependent de multiple împrejurări de producţie, atât de puţin spectaculos, să ducă la filme atât de tulburătoare şi de nemiloase cu natura umană?

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?