Miercuri, 5 iulie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Epoca liderului cu mână de fier” de Gideon Rachman, câştigător al Premiului Orwell pentru scrieri politice. Volumul este publicat de curând, la Editura Polirom (traducere din limba engleză de Dan Bălănescu).
Un articol de Ziarul Metropolis|5 iulie 2023
Vor lua cuvântul:
Armand Goșu
Radu Carp
Va modera: Magda Grădinaru
„Edificatoare şi terifiantă. O lectură obligatorie.” (Peter Frankopan)
Din anii 2000, ascensiunea liderilor de mână forte a devenit o caracteristică principală a politicii globale. Epoca liderului cu mână de fier a început cu venirea la putere a lui Vladimir Putin în Rusia. În SUA, deşi a pierdut alegerile din 2020, Donald Trump continuă să fie influent. Prin Xi Jinping şi Narendra Modi, China şi India, superputerile emergente ale secolului XXI, au căzut amândouă pradă politicii autoritare. La graniţa estică a Uniunii Europene, Turcia are în frunte un lider de factură similară. Iar prin Viktor Orbán şi Jarosław Kaczyński, stilul autoritar în politică şi-a făcut intrarea şi în UE. În America de Sud, Jair Bolsonaro şi Andrés Manuel López Obrador, deşi sunt de culori politice complet diferite, se încadrează amândoi în şablonul liderului autoritar.
Cel mai adesea, astfel de lideri sunt naţionalişti şi conservatori din punct de vedere cultural. În ţară, pretind că iau apărarea poporului împotriva elitelor „globaliste”. În străinătate, pozează drept întruchiparea naţiunilor pe care le conduc. Oriunde merg, încurajează un cult al personalităţii. Instinctele lor îi plasează deasupra legii şi a instituţiilor, pe care deseori le nesocotesc. Politica lor se dezvoltă pornind de la o retorică a forţei. Pe 24 februarie 2022, retorica aceasta
s-a transformat în realitate odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, care a declanşat cel mai grav conflict armat desfăşurat în Europa din 1945 încoace.
„Una dintre cele mai vii şi mai incisive prezentări de până acum ale noului val de autoritarism care a măturat lumea.” (Foreign Affairs)
„Rachman nu este primul care avertizează asupra atracţiei exercitate de liderii autoritari, dar el arată foarte bine elementele comune ale conducerii lor, cine sunt inamicii cu care se confruntă toţi, cât sunt de hotărâţi aceşti lideri să submineze obstacolele instituţionale, cum ar fi, de exemplu, independenţa justiţiei, şi care sunt trăsăturile comune ale retoricii lor.” (Prospect)
„O analiză atent scrisă a liderilor cu mână de fier din întreaga lume şi a ameninţării pe care o reprezintă aceştia pentru democraţia liberală. Apelând la o gamă largă de surse şi oferind o perspectivă cu adevărat globală, Rachman pune în lumină instinctele, tacticile şi comportamentele comune care îi leagă pe nişte lideri atât de diferiţi precum Trump, Putin, Xi şi Modi.” (Anne Applebaum)
Din cuprins: Putin – arhetipul • Erdoğan – de la reformatorul liberal la liderul autoritar • Xi Jinping – China şi revenirea cultului personalităţii • Modi – politică autoritară în cea mai mare democraţie a lumii • Orbán, Kaczyński şi ascensiunea Europei iliberale • Boris Johnson şi Marea Britanie în epoca Brexitului • Donald Trump – liderul cu mână de fier american • Rodrigo Duterte şi erodarea democraţiei în Asia de Sud-Est • Ascensiunea lui MBS şi fenomenul Netanyahu • Bolsonaro, AMLO şi revenirea caudilloului latino-american • Abiy Ahmed şi deziluzia democraţiei în Africa
Jurnalistul britanic Gideon Rachman şi-a început cariera în 1984 la BBC World Service. A lucrat timp de 15 ani la The Economist, pentru care a fost corespondent la Washington, Bangkok şi Bruxelles. Din 2006 este editorialist specializat pe politică externă la Financial Times. În 2016 a primit Orwell Prize for Journalism, cel mai important premiu britanic pentru scrieri politice, şi a fost desemnat comentatorul anului de European Press Prize. Prima sa carte, Zero-Sum World, în care îmbină istoria cu predicţia, a apărut în 2010. În 2016 a publicat o altă lucrare bine primită, Easternization: War and Peace in the Asian Century, în care afirmă că ascensiunea noilor puteri din Asia marchează sfârşitul unei dominaţii de cinci secole a Occidentului asupra politicii globale.
