Libretto Solitudine: elegie pentru singurătate
https://www.ziarulmetropolis.ro/libretto-solitudine-elegie-pentru-singuratate/

12 iulie 1909. Într-un sat din Teleorman se năștea Constantin Noica, cel care avea să devină cel mai important filosof al României, un destin în spatele căruia să ascund numeroase povești, discipoli celebri, ani de închisoare comunistă la Jilava și un fiu care s-a călugărit…

Liceul Gheorghe Lazăr, Târgul Moșilor de la Obor, Calea Victoriei și strada Lipscani. Câteva embleme ale idealizatului București de altădată, dispărut sub cenușiul comunist, păstrat în cărți ce continuă să atragă cititori.

Cinci tineri cu abilităţi şi pasiuni diferite, care au ȋn comun curajul şi determinarea de a iniţia şi coordona proiecte care generează schimbări pozitive importante ȋn comunităţile lor, sunt finaliştii Galei Premiilor Matei Brâncoveanu 2021, eveniment organizat de Fundația Alexandrion.

7 mai 2007, București. Octavian Paler, personalitate în aceeași măsură iubită și controversată, murea la vârsta de 80 de ani, după ce, în urmă cu cinci ani suferise un atac cerebral.

Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din volumul „Blaga, între legionari și comuniști” de Marta Petreu, volum apărut săptămâna aceasta în colecţia „Plural”.

În ultimii ani am asistat la o redescoperire a filozofilor stoici ale căror idei sunt tot mai adesea integrate în discursuri și discuții despre cum să-ți controlezi emoțiile, cum să duci o viață mai bună sau cum să eviți gândurile negative.

Bombardamentul mediatic nemilos se ține scai de noi, iar noi alergăm să bifăm obiective. Transformată într-o continuă fugă, existența ne scapă printre degete.

Ion Lucian a murit în seara de 31 martie 2012, la Spitalul Floreasca din Bucureşti. Au trecut de-atunci nouă ani.

Fundația Amfiteatru a demarat un nou proiect ce are ca obiectiv creșterea sustenabilă a calității vieții comunităților de romi, contribuind la creșterea incluziunii și abilitarea romilor din două zone marginalizate ale României: comuna Belin din județul Covasna și cartierul Ferentari din București. 

Luna martie 2021 marchează un an de când toate cursurile și atelierele marca Fundația Calea Victoriei au trecut exclusiv în mediul online.

Într-o lume artistică din ce în ce mai fragmentată, în care ideea de trupă devine aproape o formă de rezistență, „Trupa fără nume” a însemnat coagularea unui grup de artiști remarcabili, INDEPENDENȚI, care au creat în zece ani de la înființare spectacole ce vor rămâne, fără dubiu, în istoria teatrului acestui deceniu.

Undeva, într-o fundătură din Bucureşti, din cartierul Rahova-Ferentari, „acolo unde întorceau tramvaiele 7 și 15, a treia stație de la Sebastian” se năștea acum 80 de ani, Ștefan Iordache. Era ziua de 3 februarie. „Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”. Era anul 1941.

Dacă s-a născut la Ipoteşti sau în clădirea din zona veche a Botoşaniului, dispărută de mult, în flăcările unui incendiu din alt veac, şi dacă ziua venirii lui pe lume a fost sau nu cea de 15 ianuarie a anului 1850 sunt întrebări al căror răspuns a încercat mereu să se transforme într-un frumos „a fost odată...”

TOP Ce filme româneşti de ficţiune merită reţinute din acest an 2020 în care cinematografia a fost dată peste cap? Cu ce mai rămânem în afară de două încercări radicale ale unor regizori consacraţi, precum „Tipografic Majuscul”, de Radu Jude, şi „Malmkrog”, de Cristi Puiu?

INTERVIU O revizitare a biografiei lui Eugène Ionesco (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994), alături de scriitoarea Liliana Corobca, autoarea volumului „Ionesco. Elegii pentru noul rinocer” (Editura Polirom, 2020).

Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu, unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din România, organizat de Fundația Alexandrion, s-a desfășurat anul acesta într-un format nou care va permite unui public extins să vizioneze gala atât pe micul ecran, cât și online.

„Pentru mine, teatrul, care m-a iubit şi m-a protejat, e o femeie superbă, în braţele căreia vreau să şi mor”. Asta îmi spunea Vladimir Găitan în finalul unui dialog pe care l-am avut acum aproape zece ani, în cabina lui de la Teatrul de Comedie.

S-a născut pe 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia de altădată. Atunci și acolo, în acea toamnă, a început aventura pe pământ a unuia dintre cei mai mari artiști pe care i-a avut România vreodată.