Bombardamentul mediatic nemilos se ţine scai de noi, iar noi alergăm să bifăm obiective. Transformată într-o continuă fugă, existenţa ne scapă printre degete.
Un articol de Monica Andronescu|23 aprilie 2021
Tot timpul ceva urmează să se întâmple, tot timpul ceva urmează să se schimbe și, în egală măsură, tot timpul ceva rămâne neschimbat. Așa arată realitatea, iar vorbirea arată la fel: tot timpul ceva se schimbă și, în egală măsură, tot timpul ceva rămâne neschimbat. Deloc puține și deloc neinteresante, inerțiile o arată. Ele sunt peste tot în exprimarea noastră. Greșeli de toate felurile persistă în comunicarea de zi cu zi, în vorbirea consumatorilor de știri și în exprimarea creatorilor de conținut.
Să ne oprim asupra unui exemplu concret, vizând folosirea greșită a unui cuvânt. În 13 octombrie 2020, pe stirileprotv.ro apărea un articol intitulat: „Trei tone de cocaină ascunse printre banane. Drogurile urmau să ajungă în Belgia”. Care e greșeala aici?
Greșeala e una care s-a tot semnalat și explicat. Și totuși, verbul „a urma” continuă să fie o capcană. Asta, din cauză că e și un verb intranzitiv, impersonal, care nu prezintă forme pentru toate personale gramaticale. Cum e corect? „Drogurile urmau să ajungă” sau „Drogurile urma să ajungă?”
Răspunsul e simplu. „Drogurile urma să ajungă” e varianta corectă. Nu, nu e niciun dezacord între subiect și predicat! De ce? Pentru că „drogurile” nu e subiectul predicatului „urma”. Subiectul acestuia este subordonata „să ajungă”, iar subiectul ei este „drogurile”. Mai simplu spus, structura gramaticală inițială ar fi „Urma ca drogurile să ajungă”.
Se întâmplă adesea ca verbul „a urma”, intranzitiv și impersonal, să fi acordat incorect cu un subiect care nu e al lui. Pe 5 martie 2021, pe www.adevarul.ro se publica materialul intitulat „Alegerile municipale şi regionale din Italia, care urmau să aibă loc în primăvară, vor fi amânate din cauza pandemiei de coronavirus”. Dar „alegerile nu urmau”, ci „urma să aibă loc”. Pe 22 martie 2021, www.europafm.ro propunea articolul: „Măsura prin care părinții urmau să primească 1.500 de lei pe lună de la angajator pentru creșă sau grădiniță, amânată”. E vorba, desigur, despre aceeași folosire incorectă a verbului, incorect acordat cu un subiect care nu e al lui. „Părinții urma să primească” ar fi fost exprimarea corectă.. „Autobuzele urmau să aibă o lungime de zece metri”, citim într-un articol publicat pe 13 iunie 2019 în www.ziarulamprenta.ro. Situația este identică, greșeala este identică, verbului „a urma” atribuindu-i-se un subiect care nu e al lui. Varianta corectă este „Autobuzele urma să aibă” (structura de profunzime este aceeași: „Urma ca autobuzele să aibă”).
De unde persistența greșelii? În cazul acesta, poate că asimilarea unei reguli gramaticale e îngreunată de lipsa de cunoștințe teoretice. În plus, se întâmplă adesea ca o folosire incorectă generalizată să fie luată, pur și simplu, de bună. Ș uneori, tocmai de aceea, să devină normă.
