Lopeţi şi politeţe – Poveştile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/lopeti-si-politete-povestile-lui-dedes/

Ultima zăpadă căzută mi-a adus un motiv de bucurie. Lucrurile se schimbă în bine, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe vecinii mei. De aproape un deceniu deszăpezesc aleea, destul de lungă – arareori ajutat – de la intrarea în imobilul în care locuiesc.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|20 ianuarie 2016

Am mai povestit, dacă la început tinere domnițe m-au și certat pe motiv că nu mă ocup și de zăpada din jurul mașinilor cu care se deplasau, ulterior marea majoritate a decis să mă ignore complet, iar cei care treceau întâmplător pe lângă mine în timp ce lopătam cu sârg întorceau capul fără să-mi adreseze un cuvânt, afișând o supărare pe care nu o înțelegeam.

Luni pe seară, la mai bine de 12 ore de la debutul ninsorii am ajuns acasă de la muncă și am fost întâmpinat de o alee plină de zăpadă și un afiș, pus pe ușă de la intrare de administrator, în care „toți locatarii în putere” erau invitați să pună mâna pe lopeți.

Cum afișul m-a zgândărit puțin la orgoliu am apucat lopata de coadă și m-am prăvălit pe scări cale de 7 etaje, dornic să demonstrez că încă sunt în putere. În timp ce lopătam cu spor am avut parte și de motivul de bucurie de care am pomenit mai sus.

Absolut toți vecinii care au trecut pe lângă mine m-au salutat cu mare căldură și politețe. Contează mai puțin că m-au salutat cam 15-16 persoane (aparent în putere) și doar pe final, la ultimele „3-4 brazde ” de zăpadă, un domn s-a oferit să mă ajute. Important este că s-a schimbat ceva.

Presimt că anul viitor, dacă nu mă părăsesc complet puterile, la prima acțiune de genul asta voi primi și un ceai cald sau 2-3 încurajări de la balcoane.

Foto: Poveştile lui Dede’s – Dede’s

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.