Lucia Sturdza Bulandra: poveşti despre femeile care au inspirat-o
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-sturdza-bulandra-povesti-despre-femeile-care-au-inspirat-o/

Deschidem serialul „Memoria culturală: Mari poveşti despre marii dispăruţi“ cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul şi care aveau să apară în cartea „Amintiri… Amintiri…“.

Un articol de Corina Vladov|15 noiembrie 2013

MEMORIA CULTURALĂ Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, care a fost, în vremea împăratului Diocleţian, comediantul păgân al cetăţii Tebaidului Egiptului şi ocrotitorul tuturor actorilor. Pe 14 decembrie, Ziarul Metropolis vă va spune povestea actorului care a devenit sfânt, acum 1.700 de ani, şi care este considerat ocrotitorul breslei. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Deschidem serialul cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul. Acestea aveau să apară în cartea actriţei, „Amintiri… Amintiri…“.

„Am urmat cursurile la Conservator ale marii artiste Aristizza Romanescu, am citit cu aviditate tot ce era în legătură cu arta dramatică. Şi, mai ales, am urmărit cu încordare jocul tuturor actorilor: mari şi mici, buni şi răi, compatrioţi şi străini“. Aşa îşi începea marea actriţă viaţa în teatru, deşi absolvise Facultatea de Litere şi Filosofie. Pe 1 octombrie 1898, ea debuta pe scena Naţionalului bucureştean.

Citiţi şi: Lucia Sturdza Bulandra, despre teatrul comercial: „Sistemul acela părea de necrezut!“ 

Chiar şi marea Lucia Sturdza Bulandra (n. 1873, Iaşi – d. 1961, Bucureşti) a fost influenţată, la rândul ei, de personalitatea magnetică a unor artişti. Dintre femei, cel mai mult au impresionat-o Aristizza Romanescu, Eleonora Duse şi Agatha Bârsescu.

Lucia Sturdza Bulandra, despre:

Aristizza Romanescu – „Aristizza Romanescu nu mai era tânără pe vremea debutului meu în teatru. Atinsese de mult culmea gloriei, prin nenumăratele şi diversele sale creaţii. Familiarizată cu scena încă din copilărie, trecând de la teatrul de varietăţi la scenele oficiale, jucând alternativ clasic şi modern, tragedie, dramă şi comedie, cu un succes fără egal, izbutise să dea epocii în care şi-a desfăşurat activitatea pecetea numelui său: epoca Romaneascăi.

Cu toate acestea, eu nu am cunoscut-o decât amărâtă, decepţionată, mărturisindu-şi dorinţa de a părăsi teatrul care – după părerea ei – nu o răsplătise pe măsura talentului şi a pasionatei sale dăruiri pentru scenă“.

Citiţi şi: Memoria culturală. Mari poveşti despre marii dispăruţi

(…) În seara reprezentaţiei ei de adio de la Teatrul Naţional mi-o amintesc jucând scena balconului din «Romeo şi Julietta» de Shakespeare. Apariţia ei m-a impresionat neplăcut şi dureros la început. Era de talie aproape scundă, cu un abdomen proeminent, accentuat încă de costumul roz, cu părul complet alb şi cu ochelari.

Şi totuşi, când a început să joace rolul, să trăiască cu o vioiciune şi gingăşie încântătoare, cu muzicalitatea glasului său argintiu, cu o dicţiune în care cuvintele sunau ca nişte şiraguri de perle, nu am mai văzut-o pe bătrâna Romaneasca: din balconul înflorit auzeam doar râsul cristalin al unei copile naive“.

Lucia Sturdza Bulandra

Click pe fotografie, pentru a vedea imagini video cu actriţa Lucia Sturdza Bulandra

Eleonora Duse – „Pe Eleonora Duse am iubit-o şi am preţuit-o pentru naturaleţea şi vădita simplitate a jocului ei. Era atâta adevăr, atâta profunzime în atitudinea ei, atâta durere în privirile ei şi în tăcerile ei, încât te atrăgea, te făcea să simţi cum simţea ea, să plângi când plângea ea, s-o înţelegi şi s-o compătimeşti, pas cu pas, clipă cu clipă.

Nu era frumoasă: de statură mijlocie, avea doi ochi mari, negri, arzători, şi o faţă smeadă, colţuroasă, pe care se răsfrângea cu putere clocotul frământării interioare“.

Agatha Bîrsescu – „Pe Agatha Bîrsescu am văzut-o jucând în Magda, în Sapho, în Messalina, în contesa Sarah. Ovaţiile nesfârşite care o întâmpinau, ca o justă răsplată pentru concepţia artistică şi perfecta îmbinare a detaliilor jocului său savant şi emoţionant, erau mărturia admiraţiei tuturor“.

Citiţi mâine, în Ziarul Metropolis, şi alte poveşti create în jurul unei mari actriţe: Lucia Sturdza Bulandra.

Foto cu Lucia Sturdza Bulandra – cinemagia

16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.