Muzicianul Max Baillie: „Mai degrabă, muzica te alege!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/muzicianul-max-baillie-mai-degraba-muzica-te-alege/

INTERVIU Violonist şi violist, Max Baillie este unul dintre cei mai versatili muzicieni din Marea Britanie, fiind cunoscut pentru calităţile sale de interpret de muzică clasică, dar şi pentru cele de compozitor, sau pentru colaborările sale în proiecte dance sau electronice. În aceste zile, concertează în România, în cadrul Festivalului SoNoRo.

Un articol de Liliana Matei|12 noiembrie 2018

Printre artiștii alături de care a cântat în ultimii ani se numără Bobby McFerrin, interpretul indian de table, Zakir Hussain, chitaristul John Williams, Tinie Tempah și alții. Max Baillie a cântat pe scene precum Carnegie Hall sau Glastonbury, dar și în Mali și Moscova, și poate fi ascultat, în mod frecvent, la posturi de televiziune și de radio. Un mare iubitor al lui Bach, Max lucrează în prezent la proiectul „Bach Voyager”, creând noi resurse online ce conțin idei și interviuri despre lucrările solo de coarde ale marelui compozitor. Max susține turnee în China, Rusia și Australia alături de Orchestra Aurora, unde a fost prim-violist până în anul 2017. Profesor dedicat, are propria școală de vară de muzică de cameră, „Es Muss Sein”. De asemenea, muzicianul a produs numeroase filme și a publicat un prim volum de povești folk originale.

Max, mama ta este nemțoaică, iar tatăl tău e englez. Unde ți-ai petrecut copilăria și în ce loc te simți acasă? Care este efectul secundar al provenienței din părinți de naționalități diferite?

Efectul secundar al provenienței din părinți de naționalități diferite implică următoarele stări: o tentație irezistibilă de a sări în apă rece, iubirea pentru mare, vânt și ploaie (reminiscențe scoțiene), dar și sentimentul puternic că într-o viață anterioară am vizitat tavernele din Viena, ca nomad german. Călătoriile mele din viața de adult m-au purtat departe de coconul suburban din St. Albans, un oraș din apropierea Londrei, în care am locuit până la 12 ani. Acum cutreier lumea la fel ca mulți barzi (n.r.: poet-muzician) moderni. Acasă, pentru mine… hm, e puțin ciudat în ceea ce privește spațiul fizic (pe care încă îl caut), dar îmi plac dealurile galeze.

Cine te-a inspirat să alegi o carieră în domeniul muzicii?
Cred că mai degrabă muzica te alege, dar m-au inspirat mulți oameni încă de la început. Tatăl meu este un violoncelist minunat care mi-a arătat drumul, apoi, când eram mic, l-am ascultat pe un prieten de familie improvizând și acela a fost un moment de fascinație, și m-am gândit: cum poți cânta așa, de unde vine muzica aceasta? În același timp, sunt mulți oameni care m-au influențat, suntem ca un burete în copilărie, și ar trebui să avem deschiderea de a învăța, de a evolua și ca adulți. Cred că este un demers de a menține în viață copilul din tine.

Care sunt efectele secundare ale muzicii în stilul tău de viață?
Multe mile parcurse în călătoriile mele! Uneori este incitant să ajungi în colțuri îndepărtate ale lumii (Festivalul Mailan, care are loc în deșert și presupune să mergi timp de trei ore prin nisip până la Timbuktu; îndepărtatele insule Orkadian din nordul Scoției, dar și Sydney, Moscova și altele), iar alteori fac un zigzag în jurul orașului natal din apropierea Londrei și mă simt ca un păianjen care își țese înnebunit pânza complicată.

Cânți mai multe stiluri de muzică – clasică, dar și folk sau rock. Cum coexistă aceste stiluri și care sunt efectele secundare ale educației în muzica clasică atunci când cânți alte stiluri?

Într-adevăr, cânt mai multe stiluri muzicale și cred că ele se influențează reciproc. Este ca atunci când limbi diferite sau identități divergente își găsesc puncte în comun, mult mai multe decât crede majoritatea oamenilor. Consider că educația în muzica clasică te poate limita din mai multe puncte de vedere, dar eu încerc să mă educ ca violist de fiecare dată când exersez.

Ești un menestrel modern, un poet care își recită poeziile acompaniat de muzică. La ediția de anul trecut a Festivalului SoNoRo ne-ai oferit astfel de momente inedite. Care sunt sursele de inspirație pentru poeziile tale?

Mi-au plăcut întotdeauna poveștile, dar adevărul este că nu știu de unde provin ideile pentru poemele mele, de obicei apar de nicăieri; provocarea este să le dezvolt și să le dau forma necesară.

Ce ne pregătești pentru această ediție a Festivalului SoNoRo?

Vă las să descoperiți singuri!

Max Baillie va concerta în cadrul Festivalului SoNoRo, în perioada 13-20 noiembrie, la Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov și Sibiu.Detalii pe www.sonoro.ro.

Sunt mulți oameni care m-au influențat, suntem ca un burete în copilărie, și ar trebui să avem deschiderea de a învăța, de a evolua și ca adulți. Cred că este un demers de a menține în viață copilul din tine. (Max Baillie, muzician)

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.

23
/07
/14

După realizarea scenografiei pentru multe producții românești și pentru coproducții internaționale, Mihaela Ularu, mama actriţei Ana Ularu, a revenit la prima pasiune a sa, teatrul, realizând costumele din spectacolul independent „În parc”, scris şi regizat de Radu Iacoban, cu Ana Ularu/Rodica Lazăr și Istvan Teglas în distribuţie.

15
/07
/14

Andreea Bibiri spune că în teatru nu există democrație. Mărturisește că regizorul care a influențat-o cel mai mult a fost Liviu Ciulei și vorbește despre prima ei colaborare cu actorul Marius Manole, într-un spectacol „un pic cam personal“, „Cremă de zahăr ars. Astăzi îi spunem dragoste“.

15
/07
/14

INTERVIU. Aflat la prima ediţie, festivalul Ceau, Cinema! (17-20 iulie) îşi propune să apropie publicul de filmul european, într-o oraş fără nici un cinematograf de stat funcţional, dar cu ambiţii de capitală culturală: Timişoara. Pentru a afla ce înseamnă un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu iniţiatorul şi organizatorul principal: copywriterul şi criticul de film Lucian Mircu.

Pagina 30 din 38« Prima...1020...2829303132...Ultima »