Note despre liabugnarismul primar
https://www.ziarulmetropolis.ro/note-despre-liabugnarismul-primar/

Fi-voi acuzat de liabugnarism primar dacă voi mărturisi că am apreciat la superlativ spectacolele „Aici nu se simte“ şi „Oase pentru Otto”, care se joacă, într-un cuplaj, dacă mai ştiţi ce este acela un cuplaj, când şi când, la Godot?

Un articol de Andrei Crăciun|18 aprilie 2015

Nu trec de la mine acest pahar. Îmi voi duce crucea acestei acuzaţii, pe care nu exclud să mi-o lanseze însăşi autoarea pieselor, care, ca orice artist, îşi priveşte opera şi de aproape şi de la distanţă. În acest caz e vorba despre o distanţă măsurabilă cu clepsidra.

Aceste două piese sunt scrise pe când Lia Bugnar (foto) avea, ca să zic aşa, anii mei de acum. Era, deci, la începutul anilor `30, cât se poate de interbelică, înaintea marilor războaie cu sine din care s-au născut, un pic mai târziu, „Două linuţe“ sau „Noi 4“ sau… completaţi voi pe linia punctată.

Caut să înţeleg liabugnarismul pentru că mă fascinează această intersecţie între dramaturgia bună (fie şi la nivelul ideilor esenţiale: nu merită să te naşti decât pentru iubire, viaţa e o succesiune de întâmplări tolerabile doar cu umor, prietenia e cheia unei lumi suportabile) şi succesul comercial (în sumele despre care se poate vorbi în teatrul românesc).

oase pentru otto lia bugnar

Voi produce, în fraza următoare, chiar şi o infamie: voi declara că esenţa din „Aici nu se simte” e preferata mea din întreaga producţie liabugnaresciană. Căci aici se simte o sublimare, specifică oricărui început, forţa unui gând gândit ca pe o esenţă fără graniţe.

În “Aici nu se simte”, doi oameni, bărbat şi femeie, se retrag pentru o vreme dintre semenii lor, pentru că lor le pute, le pute insuportabil. Se retrag şi contemplă această dureroasă stare de fapt: lumea pute, deşi toţi ceilalţi par să fie bine-merci! Şi în curgerea timpului, căci o piesă de teatru trebuie să dureze, conform tradiţiei, un timp, cei doi discută.

Aţi spune că discută nimicuri, de pildă despre viaţa câinilor, dar nu e aşa: discută despre viaţă. Viaţa e făcută din lucruri mărunte, şi dacă Lia Bugnar îmi îngăduie această comparaţie cu o scriitoare din India, cândva la modă, ea chiar este un fel de Dumnezeu al acestor lucruri foarte mărunte. Desigur, piesa nu se sfârşeşte în tonalitatea şi în forţa gândului de la început, nici n-ar avea cum.

Piesele Liei Bugnar sunt ca o cardiogramă, au puncte când inima se înalţă şi altele când inima coboară, dar la sfârşit poţi să constaţi, cu mirare şi cu bucurie, că trăieşti şi că e bine, totuşi, să trăieşti, e bine.

“Aici nu se simte” are cea mai frumoasă premisă din cât liabugnarism cunosc: e o fugă din faţa lumii, nu m-a încântat, desigur, deznodământul, dar asta nu mai are deja nicio importanţă.

Lia însăşi şi Marius Manole joacă acest cuplu care mănâncă un măr, nu neapărat biblic, acest cuplu care se retrage dintre semeni, fiindcă uneori retragerea chiar e singura cale.

În “Oase pentru Otto” joacă Lia Bugnar (da, din nou) şi Medeea Marinescu. Împlinesc rolurile unor curve de pe o centură oarecare, iar discuţiile dintre ele au acel farmec discret al mahalalei. Şi unde mai pui că în rolul lui Otto joacă însuşi căţelul-actor Iago!

Această piesă, de o frumuseţe textuală deşănţată, abundă în situaţii imposibile, tuşe specifice liabugnarismului. Ea e ca o fotografie veche deja, doar în alb şi în negru, la care dacă te uiţi mai bine poţi să distingi inima unui lucru foarte important, despre care nu am, însă, niciun motiv să vă dau vreun indiciu.

Foto: Oana Monica Nae

18
/11
/15

Într-o zi de 18 noiembrie (1922) se stingea din viaţă unul dintre ctitorii romanului modern. O înregistrare de arhivă ni-l prezintă pe Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai secolului trecut, vorbind despre autorul lui Á la recherche du temps perdu.

17
/11
/15

Joi, 19 noiembrie, ora 19.00, la Marele Salon de Recepție al Muzeului Național Cotroceni va avea loc concertul „Royal Fantasies” susținut de ansamblul elvețian „The Little Light Consort”. Concertul este programat în cadrul Festivalului de Muzică Veche București 2015 (ed. a X-a).

17
/11
/15

Am primit cu entuziasm vestea că Svetlana Aleksandrovna Aleksievici a fost laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2015. Era un entuziasm inocent, deci plin de speranță.

17
/11
/15

La aniversarea a 5 ani de... Teatrul Unteatru, echipa acestei instituţii a pregătit un spectacol special, Livada de vișini , de A.P. Cehov, a cărui premieră va avea oc marţi, 24 și miercuri 25 noiembrie, de la orele 19.00.

17
/11
/15

Cântărețul și actorul francez Charles Aznavour a primit Ordinul Coroanei în grad de comandor, înaltă distincție acordată de regele Philippe al Belgiei, la propunerea ministrului Afacerilor Externe, Didier Reynders. Charles Aznavour, unul dintre cei mai apreciați, iubiți și mai longevivi cântăreți francezi, a împlinit, pe 22 mai, 91 de ani.

17
/11
/15

Trompetistul american Miles Davis a fost desemnat cel mai bun artist de jazz din toate timpurile, în urma voturilor exprimate de ascultătorii postului BBC Radio. Topul 10 al celor mai buni artişti de jazz cuprinde nume precum Louis Armstrong, Ella Fitzgerald şi Billie Holiday.

16
/11
/15

Cunoașteți clișeul: fiecare om e alt om. Cu atât mai mult, vă spun, cu atât mai mult fiecare spectacol de teatru e un alt spectacol de teatru, chiar dacă pe afiș e același titlu. Minunea teatrului, pe scurt: mereu e altfel.

16
/11
/15

Cornel Todea, de la a cărui naștere se împlinesc 80 de ani în 18 noiembrie, a abordat cu vervă și imaginație textul lui Paul Ioachim, în care dramaturgul amestecă viața de zi cu zi cu cea de pe scenă. Rolurile principale sunt interpretate de Damian Crâșmaru, Mircea Rusu, Ileana Cernat și Oana Ioachim. Spectacolul poate fi vizionat în această seară, de la ora 20.10, la TVR 2

16
/11
/15

În urmă cu mai bine de un secol, într-o zi de 16 noiembrie (1903) se năştea Dumitru Staniloae, autoritate proeminentă a teologiei europene și cel mai mare teolog român. Membru titular al Academiei Române, Părintele Staniloae a lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume).