„O lume cu toată lumea” – îndemnuri la incluziune la Festivalul One World Romania
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-lume-cu-toata-lumea-indemnuri-la-incluziune-la-festivalul-one-world-romania/

Ediţia a 14-a a festivalului de film documentar One World Romania va pune şi anul acesta la loc de cinste demersuri care îşi propun să contribuie la demistificarea şi crearea unei empatii faţă de comunităţile sau indivizii care sunt plasaţi de guvernele lor la marginile societăţii.

Un articol de Ziarul Metropolis|23 mai 2021

Dincolo de drepturi fundamentale ale ființei umane precum libertatea, securitatea sau condițiile de viață demnă, un alt aspect esențial, dar mai greu cuantificabil, al unei existențe cu sens este implicarea activă în mersul colectivității, dreptul de a clădi și de a dezvolta o societate alături de alți oameni.

Această participare le este refuzată însă multor indivizi care nu se conformează așteptărilor majorității, iar marginalizarea antrenează la rândul ei sărăcie, apatie, resentimente, pierderea încrederii în valorile democratice.

Secțiunea „O lume cu toată lumea” a festivalului va cuprinde patru filme care prezintă efectele marginalizării, dar și modurile de viață care se organizează și metodele de rezistență la izolare și nedreptate, se arată într-un comunicat al organizatorilor.

Filmul „Makongo” (r: Elvis Sabin Ngaïbino, 2020), care va face parte și din competiția internațională a festivalului, se concentrează asupra lui André și Albert, doi tineri membri ai comunității de pigmei și ca atare marginalizați de către conaționalii lor. Greutățile, remarcile jignitoare și asprimea relațiilor comerciale și umane nu-i descurajează, ci dimpotrivă, îi ambiționează să încerce să-i educe pe copiii din satul lor.

Cineasta franceză Marie Dumora a petrecut douăzeci de ani și a dedicat cinci filme unei familii ienișe din estul Franței, urmărind-o întâi pe Sabrina, o tânără care a crescut sub ochiul camerei ei, între familie și casa de copii, înainte să nască și ea un băiat, pe Nicolas, pe care l-a dat de asemenea în plasament. Acesta din urmă este protagonistul celui de-al doilea film din secțiune, documentarul „Departe de voi am crescut” (2020) – un adolescent care poartă o grea moștenire sociologică, pe care nu știe dacă trebuie s-o respingă sau s-o îmbrățișeze.

Celelalte două filme zugrăvesc fiecare fațete diverse ale traiului cu o tulburare din spectrul autismului.

„Niciunul dintre ei nu spune vreun cuvânt” (r: Jacques Lin, 2020) este un documentar lipsit de cuvinte, dar nu și de sunetele vieții exterioare, care surprinde viața de zi cu zi a unei comunități formate, în mare parte, din femei și din bărbați suferind de autism. Încă din 1967 realizatorul Jacques Lin a trăit alături de ei, în cadrul unui experiment medical inițiat de legendarul Fernand Deligny și i-a filmat în timpul activităților cotidiene – când luau masa și când o pregăteau; când pictau, când grădinăreau sau când se bucurau în același spațiu, dar fiecare pe cont propriu.

În sfârșit, în „O casă” (2020), cineasta Judith Auffray ne introduce într-o comunitate ghidată după principii similare, scopul ei fiind să cartografieze manifestările externe ale vieții interioare a celor șapte tineri pacienți: modul ușor dezarticulat în care își mișcă corpurile, imensa lor energie, felul în care ocupă spațiul fără să și-l însușească, relația lor enigmatică cu obiectele.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte spaţii indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie.

Abonamentele pentru perioada 11-20 iunie, desfășurată în spaţii fizice din București, sunt disponibile pe Eventbook în număr limitat (50) și asigură intrarea la toate proiecțiile festivalului, catalog și alte materiale promoționale. Abonamentele nu includ accesul la deschiderea festivalului, concerte și la alte evenimente speciale.

08
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Alegoria nu e un gen cinematografic uşor. Mai ales când e vorba de una deopotrivă existenţială şi politică, aşa cum se vrea "Spiritele din Inisherin".

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.